Metafizică – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Universal Valabil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Negrul este fundal începutului „ZERO” de Univers „stem” genezic gigant,
miliard de-nțepări îi apar, mult mai mici de-un foton se prefigură-n spații..
Printre goluri-universe de vremi mii fotoni titirezi în rotire se-adună cu efect aspirant,
intermezzo-ntre neguri colosale locații-și împart întuneric, în structuri de creații.
Strălucirea orbește-n gămălii de argint în topire cu diamante-n făclii,
energia e pură căci materie nu-i doar rotații nebune-n mișcări centripete..
Trilioane de mii în miliarde de sute.. în milioane de sute de mii.. mii și mii
„terra electron volții” s-adună-n timp de lumină și viteza-și iuțesc.. în mișcări
incomplete.
Nici computer cât Soare de azi n-ar putea calcula cert valori. Niciun hard nu indică
ce lumină-i în centru; sclipitoare-a orbi prin topire de-un instant diamantul!
Științe nu-s cu putere-a decide când start cursă-i nici culoarul de timp să prezică,
chiar d-adună-n avut generații de-axoni de la Terra completă nu e timp să gândească
instantul!.
„Spinul” este gigant! Ce cu mâna Divinu-a rotit într-o joacă-unicat a creării,
sparge-n raze uriașe lumina captivă-n rotire plecată din start.. ce deja e ajunsă
în infinitul de ergi de-energie deplasată-n punct „X”, se răcind spre neant și-i supusă agregării!
N-are nume-n valoare puterea aprinsă sub forma de bec de acum dar atunci ne
îndeajunsă.
Oare avem diligența menită să scăpăm prin voit de stupide „tablouri”,
să visăm diferit alte școli, nu arhaice, unde știința e zilnic tortură,
să privim cum din „zero-absolut” energii s-au născut în multiple zerouri?..
Cum periplul vitezei -mult mai mare-n lumina-n debut- își ia timp, se transformă-n
natură?.
Nu vedeți, nu simțiți miliarde de Universuri pereche dar ce nu toate-s o sferă,
n-aveți minte-a afla cum în timp galaxii se unesc -paralele nu sunt- se pătrund?
Nu vreți oare s-admiteți că „BIG BANGUL” e-o farsă căci și sensul mișcării diferă,
chiar nu știți c-Univers ce-i al nostru cel mic se dilată-n neștire cu refugiu în
străfund?!.
Fiecare imens Univers are propriul său „spin” și viteze-n lumini sunt diverse..
Propagarea de lucși -ce-o credeam la-nceput „speed” egal- nu-i supremă, e mai
mare!?
Fiți utopici, refuzați tot ce legi sunt nedrepte; fizica-i utopie depășită d-axiome
neșterse;
de schimbați doar canal pe-nceputul luminii -nu pe cea de taboo- dați egal; timp
sosit= (la) plecare!.
Baza lumii-s rotiri d’Universuri, galaxii, stele mii, Luni-cristal, meteori și comete sau
sori,
nu-i nimic rectiliniu, curb e tot timp și spațiu.. tot la fel de curbat e văzutul;
De ești fluture-vierme-n cocon sau ești foetus de om, stai rotund ca polenul din flori
Și atomu-i rotund! Totu-nvârte în cercuri și remarcă n-avem; în galaxie ne-i forma..
începutul!.
Nu-i explozie „BANG” c-au fost mii de rotiri de-un Colos Demiurg ce în tot dirijează
trăirea,
cel ce-o șansă ne-a dat de răbdare tradusă de noi în imens ce la el sunt secunde;
să simțim în pulsații Universuri c-al nostru și gândim că-s Pulsari dar ei sunt
nemurirea,
de îmbarcăm pe culoar de fotoni, cei iuțiții de „boost” de-nceput-.. și Divinul ne-ascunde!
Dar de totul uităm, ce-am greșit și luăm nou drept traiect, începutul luminii și-a firii,
trecem test de credință! Devenim călătorii perpetuu-n viitor d’Univers tot creat
OM.. menirii!!!
28. 05. 2010

'Avenir

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mai sigur viitor decât locul meu pe un scaun
La tejgheaua barului „l’Avenir” de pe Bulevardul Circular
al Parisului nu cred să pot avea
În această vâjâială pe porțile circularității.
E chiar destul de bun și schimb cu barmanul Jacques
zilnic Ça va? Ça va!
Între un alcool și un rest de cafea
Eu socotind inutil în gând miile de sticle golite în zeci de mii de cocktailuri ale istoriei
iar el cu spatele la linia de front a sticlelor
din care golul niciodată nu se epuizează
fumând..
Și cum partea sortită mie (de cine?) a curs doar dintr-un număr
infim de sticle și devine sigur că de aici încolo tot mai puține
lacrimi de pure malt vor cădea în paharul meu mă ridic uneori
abrupt să afirm că numai din cifre iese tristețea lumii
ce ne infectează statistic
viermuială debilă a unui timp
cu s***********i palizi.
Să eliberăm – îmi zic – timpul de cifre așa cum metafizica
de la barul „l’Avenir” știe doar de timp ce consumă și se consumă.
Fel
de a păși încăpățânat pe urmele pașilor tăi
dar alături
uitând de sfârșit și de început și uitând de îndată
că ai uitat
cum uitat poate să rămână pe fundul sticlei
un rest de eternitate.
Iar cum cerul gurii mele are memoria scurtă
și îi vine greu să și anticipeze
alcoolurile presupusului viitor
uneori mă întreb
dacă străbunii mei nu au băut cu mulți ani în urmă
anumite paharul pe care destinul ezita
să mi le acorde mie.
Timpu-i substituire..

Carlos Drummond De Andrade - Metafizica Corpului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pentru Sonia von Brusky.
Metafizica corpului se întrezărește
în imagini. Sufletul corpului
își modelează în fiecare fragment muzica
sferelor și a esențelor
dincolo de simpla carne și de simplele unghii.
În fiece tăcere a trupului se identifică
linia sensului universal
care îi imprimă formei secunde și tranzitive
solemna marcă a zeilor
și a visului.
Printre frunze surprinzi
la ultima nimfă
ceea ce la femeie încă mai e ram și rouă
și, mai mult ca natura, gândul
despre unitatea inițială a lumii:
femeie plantă briză mare,
ființă telurică, spontană,
ca și cum ea ar fi ramură
din infinitul arbore care condensează
marea, soarele, sarea, suflul acru al vieții.
De extaz și cutremurare se scaldă privirea
în fața luminoasei fese opalescente,
coapsa, pântecul sacru, promis
ritualului de a exista, iar apoi tot ceea ce trupul
rezumă din cealaltă viață, și mai înflorită,
în care am fost cu toții pământ, sevă și iubire.
Iată că se ridică ființa, în transparența
perfectei înfășurări.

Sabestari - Grădina Tainei VIII (2)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

PILDUIRI 2.
Splendoarea cea divină, părând nepăsătoare,
dintr-altă lume vine, ce n-are-asemănare.
Nălţatu-şi-a pe-a noastră cetate al ei steag,
şi rânduiala lumii o schimbă-n vălmăşag.
Ba călăreşte calul regesc al cumpătării,
ba îşi roteşte spada-ascuţită a mustrării.
Numită-i frumuseţe, de-apare în fiinţă.
Ivită în vorbire, numită-i elocinţă.
Şi regii, ca şi sfinţii, dervişii ori profeţii,
cu toţii se închină în faţa frumuseţii.
Divină-i frumuseţea ce duhul ni-l răpeşte:
părtaş nu are Domnul în tot ce-nfăptuieşte.
Ce-i partea care este decât totul mai mare?
Şi către acea parte, ce cale duce oare?.

RĂSPUNS.
Vezi, partea-ntrecând totu-i Suprema Existenţă,
iar totu-i existentul: a lumii-ntregi prezenţă.
În chip multiplu totul ne-apare în afară.
Unicitatea se află-n adâncu-i, drept comoară.
Prin multiplicitate — existentul se vădeşte.
Unicitatea-i partea ce-n sine-o tăinuieşte.
Dar totul existenţă adevărată n-are.
El pentru Existenţa Supremă e-o-ntâmplare.
De totul se vădeşte multiplu în afară,
mai mic e decât partea, cu ea de se măsoară.
Nu poate existentul să fie mai presus.
Supremei existenţe îi e de fapt supus.
Unică şi multiplă-acest tot viaţa şi-o are,
căci doar în chip multiplu Unicitatea-apare.
Se trece existentul, căci e-o-alcătuire.
Ce-i trecător se-ndreaptă spre propria-i pieire.
Cum acest tot e lumea, în fiecare clipă,
în largul nefiinţei ea se cufundă-n pripă.
Apoi o altă lume Işi ia din nou avânt,
şi-n fiecare alt cer şi alt pământ.
Un lucru doar o clipă de viaţă-n fapt cunoaşte,
căci în aceeaşi clipă el moare şi se naşte.

Mircea Ivănescu - Se Duce Ea Adică la Sighișoara și Verișoara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Așadar, indiferența ei e o privire rotundă, un lac cum le făcea
acela, și spunea că dacă pământul ar putea privi cu apele iezerelor stelele ar fi mai aproape – și pe fața lui nemișcată și limpede (întocmai ca pentru o plimbare romantică sub cerul senin –
dar unul din ei, chiar dacă o privește în ochi pe ființa care, în fața lui, îl
nu-și răsfrânge mai aproape stelele, în ochii ei, este indiferent), și pe lacul acesta alunecă fără să fie vâslite bărci, gânduri, și într-adevăr fără să lase răsfrângeri – este un iezer
emișcător, noi îl privim de pe mal – și construim pe el o întreagă metafizică – e ca și cum am spune că încercăm să prefacem
poza aceasta a indiferenței ei – și acvatice – într-o după amiază de piatră, într-o lume a unei vacanțe – și ca de la marginea cu grilaj
a pieței mărunte, de lângă biserica veche, am privi peste orașul de jos, și am vedea străzi înguste acoperișurile uriașe, într-adevăr
zaharate, și verzile investiri prin ganguri – (și ceasurile largi, cu baiang), și e totul doar o imagine în carte – și fără putere – în
realitate noi stăm
și privim poza (nu citim cartea) – în care se povestește
că de data asta sanseverina își răsfrânge în apele
Iacului chipul
și nu-și găsește răsfrângerea.

Cosmin 13 - Labirint

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cant despre mine
în primu’ rând de forță în sine
de forță cu care generez
coduri alfanumerice
în stare să codifice un mesaj
proiectez realitate în versuri
am efect butterfly, când aprind un bec
erupe vulcanul Krakatao și din satelit dau rec
e mai mult decât rap, e un repertoriu
unde sunt rolu’ secundar dar defapt sunt actoru’ principal
e matematica versului
și o rimă microscopică dă viață universului
vezi tu, asta sunt eu
în loc să caut chestii simple
calculez razele unui curcubeu
îmi pare rău că nu sunt după placu’ tău
că aș fi vrut să fac rime depravate
sunt greu pe stilou’ fără lecții de canto
din vremea în care RaeliS răsuna cu cargaNdo
univers, asta e labirintu’ meu
descriu logistic totul fiindcă eu sunt semizeu
ca și tine, ca noi suntem un program în calculator
și văd codu’ binar pe fundalu’ acestui cer vizor
filozofez la început de mixtape
rulez cuvinte fără episodul 3
când nu o să mai fiu vor fi doar gândurile astea
lăsate electronic pe un beat.
E labirint
captiv în timp și spațiu masiv
lirica pe negativ
E labirint
e structura noastră de materie
descrisă cuantic pe beat
E labirint
unde caut un sfârșit și pierd un început
și găsesc un incipit
E labirint
labirintu’ minții mele
labirintu’ materiei din care sunt clădit (x2)

Cosmin 13 - Lăutar Metafizic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt un lăutar metafizic
Mă joc cu cuvintele, fac dansul informațiilor care-mi trec prin minte
Bine primite, primez printre teorii abstracte
Pictrez un repertoriu în care se contopesc fapte
Decodific realitatea prin litere
Emit gânduri libere
Departe de viziunea unui leader, bre
Eliberez în spațiu conceptul de viață
Am gheață în palme și foc în inimă
Am ceață în față, cad diavoli ca în catedrale
Combin elemente metafizice care se despart de materie
Doar în minte am putere
Ochii mei conțin galaxia
Deci de o vreme am citit universul începând de la stele
De la stele și am ajuns la virgo
Vino să te bombandez prin hyperspace
Universu’-i al meu crez
Debitez la ce ține de divin
Nu mă înclin la ceva inexistent
Evident că mă țin pe linia de plutire
Proiectez dadaism prin versuri
Dar mențin logica în sine.
E pentru toate mândrulițele și flăcăi care duc asta departe
Și cultura asta răsună de pe Marte
E pentru cine poate dar păcat că n-are materiale
Cu care să lucreze profesional și să găsească o cale
Muzica muzica muzica, ești reflexul exprimării
Ești sunetu’ ce descrie materia și martorul acuzării
Ești esența poeziei mele când dau drumu’ la cuvânt
Ești forța ce determină inspirație cugetând

Cosmin 13 - Elemente Metafizice

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se crede-n ceva ce nu există
Elemente metafizice persistă,
Și omu’ insistă să creeze iluzii și percepții, cică adevăru’ deții
În timp ce știința ne dovedește atâtea concepții
În a 7-a zi omu’ l-a creat pe Dumnezeu
În propria-și imagine, dar nu sunt eu cel ce susține acest clișeu
E o schizofrenie de masă
Religia nu e individuală, e o chestie de teritoriu și rasă
N-am clasă, nu-i vorba de bani
Că banii te bagă-n plasă,
E vorba de această creatură inexistentă ce pătrunde în fiecare casă
Vă încredeți în ceva ce nu aflați
Nu vedeți da’ vă place să vă filmați
Fiți finalizați
Atâta imaginație, să mă simt dezamăgit
Vă bazați pe o carte care nici măcar n-ați citit
Cum să te simți protejat pe baza unui personaj imaginar
Cum să te-ncrezi în ceva care imaginezi doar
Cum să renegați știința? E o blasfemie
Ai blestemat în numele lui Darwin că mi-e poftă mie
De cunoștință, de cunoaștere, vouă de moaște
Și poate se naște o nouă religie și paște „adevărul” pentru cine cunoaște
Complexitatea mersului
În numele adversului îi voi recunoaște progresului
Pentru ceea ce e și ce-a fost,
Nu mă voi considera c-am fost
Un om purificat de zeu fiindcă am ținut post
Și atunci când răsare soarele o să comunicați telepatic
Cu fantomele din care vă-nfructați psihopatic.
Atâtea religii, însă a ta e cea adevărată
Eu n-am nevoie de credințe, dacă e da-mi dovadă
„Crede și nu cerceta” e imaginația ta
Imagini calde cad în capu’ tău ca de câte un zeu rău.
Atâtea religii, însă a ta e cea adevărată
Eu n-am nevoie de credințe, dacă e da-mi dovadă
„Crede și nu cerceta” e imaginația ta
Imagini calde cad în capu’ tău ca de câte un zeu rău

Cosmin - Vortex

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ascund negrul la mine în corp,
Aduc demoni la lumină, apoi devin orb
Sunt un corb captiv în ură de secole
Speranțe, doar iluzii de glorie, nu-s formate din molecule
Demonul din mine mă atacă cu reflexul optic
A destinului, septic al declinului, morbid al veninului
Rătăcit printre spații virtuale și eclipse
Înconjurat de decepții, apocalipse, cataclisme
Concepția de „etern” încă nedescris în al meu vocabular
Voi deveni doar un rar nume sculptat pe o piatră de sanctuar
Dar, dacă într-un memorial, temporar voi fi citat total
Spirit va capta dimensiuni însă concrete de al meu ireal
Înger și demon, subiecte de teză și antiteză
Argumente ezoterice-spirituale puse-ntr-o paranteză
Și dacă intru-n vortex spațio-temporal pot descoperi concluzii-n metafizică și originea omului-n
Geneză

Cosmin - Catacombe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Necunoscutul mă atacă prin cultură,
scutul-n sculptură mă apără de natură,
tehnologic avansată-n ură,
am inclinație spre divin, devin timp, timp declin,
se umple sânge intoxicat de bacterii și viruși în cupa de vin,
metafizic, adică abstract, contract între planete,
Terra eliberată-n vid printre stele, galaxii și comete,
proporții în porții, sorțile morții, întunericul nopții,
elemente asortate pe o linie magnetică, gol în spatele porții,
materia și antimateria, o enigmă neînțeleasă,
oricine devine segment printre ele în a 2-a fază,
oricine e conceptul între două realități,
fizic și virtual împart universul în ambele părți,
orice legământ al compoziției spirituale pe aceste câmpuri cresc petale,
formează identități prea opuse, supuse la niște reduse rezultate expuse și nespuse,
propuse ca o carte de matematică.