Corneliu Vadim Tudor – Memento

Tu, care nu ți-ai părăsithotarul țării niciodatăși-n veacul ăsta urgisits-a scurs întreaga ta durată.Tu, care fruntea ți-ai încinscu purpură și clarvederetrăind ca un mesteacăn ninspythagoreice mistere.Acum treci vămi de nepătrunsprin șapte cicluri planetarevei fi aflat cumva răspunsla vechiul semn de întrebare?Azi pe biserica din Șcheis-a-nfipt o pasăre-n săgeatăși-n mica zbatere a eiparcă te văd crucificată.Eu … Citește mai mult

George Bacovia – Memento

Pe când ninsoarea rătăcește..În ceasul vremii au bătutDureri pe suflete moarte– Deși.. acestea sunt lucruri din trecut!.Pe când ninsoarea rătăcește..Din nou, iubiri ce-au dispărutTrezesc poeții singuratici– Deși.. acestea sunt lucruri din trecut!.Pe când ninsoarea rătăcește..Ca pe un țărm necunoscut..Din nou, găsesc că ești frumoasă– Deși.. acestea sunt lucruri din trecut!

Ion Vinea – Memento

În larma orchestrei de negri, în lâncede cârciumi de luxcând tremură coama femeii din perne și visși palid e chipu-i și aprigă șoapta,și-n zori pe-o faleză pe treptele-n spumă-ale măriiși-n serile marilor zodii când clopote trec nevăzute,ne-ajunge din urmă fiorul ce-nvie icoana și glasul altor lumiși care mă cheamă și nu-s nicăieri.