Nicolae Labiș - Epitaf I
Iertat să fie cel ce la mânie, / Mi-a împlântat cuțitul până la os, / … →
Iertat să fie cel ce la mânie, / Mi-a împlântat cuțitul până la os, / … →
Liniștea nopții rotundă / peste pentagrama / infinitului. / Ies dezbrăcat în stradă, / sătul … →
Sunt furios pe tine, dar mai ales pe mine, / Că m-ai făcut prea lesne … →
Se apără-n casă / de stele. / Noaptea se năruie. / Înăuntru-i o fetiță moartă … →
Meșterul. / Meșter valah, azi nume de fântână, / Crescut din lutul ce l-ai plămădit … →
Aruncă inelul acesta în apă. / (Umbra își sprijină degetele / pe spatele meu). / … →
Desfrunzit și prea bătrân, / Tremură de frig gorunul. / Au căzut și-ntâii fulgi / … →
Eu rostesc al tău nume / prin nopți-chihlimbare, / când stele coboară / să se-adape … →
Trece un om despicat în două / pe o stradă într-adins înfrigurată. / Bărbatul e … →
Tăcere, unde îți duci / cristalul tău aburit / de râsete și cuvinte, / și … →