meduze – Versuri.pro

Iulian Boldea - Pe Plajă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe plajă,
pe plaja cu stele de mare străvezii,
valurile se succed unul după altul.
Trecutul secret al mării se aude,
departe aproape aproape departe,
ca o spaimă catifelată,
ca un arhetip neînţeles,
ca o formă mereu schimbătoare.
Doar umerii mei de nisip și meduze ascunse
în arhitectura tivită cu taină
a valurilor.

Jamie feat Kazi Ploae - De Câte Ori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Jamie.
Predau lecții de switch
Pe care le transmit de obicei printr-un vers stupid
Nimic nu se leagă
Iar când se leagă nu se leagă
Ca cele mai proaste ațe peste cea mai mare plagă
Stilu’ meu e nul, dar dur,
Iar asta nu mă face mai mult sau mai puțin bun
Totuși, vreau să par cool în fața unor străini
Plini de b*****i c-am ajuns mare
Mama să se laude la vecini cu mine
Sunt ce n-am vrut să fiu
Știu ce n-am vrut să știu
Promisiunile mele de copil reapar
În acest pustiu deșert metalic
Presărat cu jargoane, absențe multe, beții premature și creioane fără vârfuri
Ele fără trupuri
Vă cunosc pe toate, nu mai funcționează aceleași trucuri
DJ fără frutti
Țigări fără muguri
Toți suntem șmecheri pe sabie, dar uităm mereu de scuturi.
Kazi Ploae.
Meduze pe cer sunt obuze de cristal
Dispar încet și reapar discret
Le văd de fiecare dată când mă plimb pe mal
Viața-i un ocean în care nu mă mai înec.
Jamie.
Meduze pe cer sunt obuze de cristal
Dispar încet și reapar discret
Le văd de fiecare dată când mă plimb pe mal
Viața-i un ocean în care nu mă mai înec.
Kazi Ploae.
E sfârșitul lumii Morcoveață!
Uite cine s-a găsit să spună sunt o influență proastă!
Pretinzi multe, contrazici faptele
Și dacă ar fi să fim pe față tu ai sta cu spatele
Să simți chin e ceva super sublim
Pe Pământ mai e puțin
E păcat că n-o să știi
Și zici: „Fac artă malformată de informație, eu n-am avut un tata, am crescut o generație!”.
Jamie.
Vrem să facem bani, dar nu știm scopul
Vrem și underground, dar vrem și topul
Lasă-i să-mi cânte-n strună în fiecare seară
Să-mi ofere tot fără ca măcar să-mi ceară
Totul pentru faimă
Nimic pentru mama
Am reușit cu ce n-am vrut
Pământul emană.
Kazi Ploae.
frică, de mine și de tine
Știi bine că dorința crește prin neîmplinire
Știi bine că toată lumea e degeaba
La fel cum toți amicii-s mai alunecoși decât gheața
Nu subestima gloata
Știi bine, lăutarii se tirează când se face plata
Mai am puțin și plec
Toată lumea pe teren ca Jérôme Boateng
Întotdeauna fa ce simți tu
Nu te ascunde
S-ar putea să te împiedici de o gașcă de umbre.
Jamie și Kazi Ploae.
Meduze pe cer sunt obuze de cristal
Dispar încet și reapar discret
Le văd de fiecare dată când mă plimb pe mal
Viața-i un ocean în care nu mă mai înec.
Meduze pe cer sunt obuze de cristal
Dispar încet și reapar discret
Le văd de fiecare dată când mă plimb pe mal
Viața-i un ocean în care nu mă mai înec

Radu Gyr - Păcatul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu alge și meduze verzi la proră,
Păcatul ne îmbie și ne-ncarcă
pe mlădioasa, galeșa lui arcă,
sub voluptoasa vânturilor horă.
Și lunecăm pe-adânci miresme, parcă
înveninați de-o dulce auroră,
spre orizonturi care ne devoră,
de unde nimeni n-o să se întoarcă.
Și ne topim în zările-otrăvite,
arși de talazul spart în diademe,
străpunși de-arome tari ca de cuțite.
Și-n vântul cald și putred care geme,
treptat blestemul nopții ne înghite,
cu ochii-ntorși spre stelele supreme.

Ion Barbu - Din Ceas, Dedus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.

Virgil Teodorescu - Noaptea Meduzele Își Desfac Voalurile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aș vrea să deschidem dulapurile să curgă din ele rășina de brazi
Și obrazul tău să curgă o dată pentru totdeauna
Să pot vorbi despre oamenii din Marte
Despre limbile de pământ intrate adânc în ocean
Sau despre amuletele făcute din trestii
Nimănui nu-i trece prin gând să deschidă dulapurile
Pentru ca toate libertățile să ne fie permise
Și obrazul tău să fie din nou o lăcustă
Din nou mănușile să se lipească de carne
Absența ta să fie paharul neînceput
Vinele subțiri ale laptelui un drum singur
Pe care să poată merge alături trei cai sălbatici
Și toate locurile secrete ale corpului tău
Săgeți otrăvite mai bine