Eugenio Montale – Mediterana – 4

Aș fi vrut să mă simt aspru și esențialca pietrele ce le rostogoleștimâncate de sărătură;așchie afară de timp, martorunei voințe reci ce nu-ncetează.Altfel am fost: am concentrat ce priveșteîn sine, în ceilalți clocotulvieții ce fuge – om ce-ncetineșteîn fața faptei, pe care nimeni, apoi, n-o distruge.Am vrut să cunosc răulce roade lumea, mica strâmbăturăa unei … Citește mai mult