medicina – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Caz Medical

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Etiologiile-s complexe;
Reies din bună anamneză
Cu situări în antiteză
Şi multe bănuieli diverse.
Deci cauzele-s multitudini
Ce doar din interogatoriu
Discern; neutru de notoriu
Şi inuit.. dau certitudini.
Totu-i simptomatologie
Care-ţi oferă diagnostic
Putând prefigura prognostic;
Semn demi-cert de ce-o să fie..
În fond e doar manifestare
Ce-ţi dă, de te pricepi, motivul
Ce-i diferit cu individul..
Răspunsu-i grav, sau vindecare!.
Startul este-n profilaxie
Cu scopul cert de prevenire;
-E-o cauză de nesimţire!?..
-Ne-am pregătit la ce-o să vie?!.
Etapa ultimă e cura
Într-un patern de tratament
Cu rezultat eficient
Doar respectându-i anvergura!.
E medicina noastră oare
Cum ne-a transmis-o Hipocrate?
Îi respectăm.. exactitate
Sau facem.. „ştiinţe” amatoare?..
Profesia-i un derizoriu;
Nu-i etic, nu este percept!
Trăim la timpul „imperfect”..
Dispreţul este meritoriu!.
„Pasionat”, „deontolog”..
Prin şarlatani devin; „de ce se? „..!
Progresul ştiinţei; doar regrese!
Cu „medicul”.. un necrolog!!!

Remenyik Sandor - Medicul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În amintirea lui dr. Imre József senior.
Un tablou am văzut pe peretele
Casei unui medic vestit și drag:
„Isus, Medicul.”
Pe dunga patului stând, blând-serios.
În pat culcată o fată bolnavă.
Doar stă și ține mâna fetei
Privind-o îndelung,
În privirea forță de leac,
Binecuvântare și pace sunt.
Vestitul medic, dragul domn bătrân,
De atunci e mort.
Dar din pomina, ca și din tablou
Iradiază puterea
Și-mi lasă-n inimă liniștea.
A fost adeptul fidel al Medicului
Etern din Nazaret.
S-apleca cu inima peste bolnavi.
N-a spus des:
Doamne, Doamne.
Dar: „Cel ce mă urmează” –
Va fi cu mine.
Și eu acum pe fața oricărui medic,
Care îmi atinge mâna cu dragoste,
Fața lui și a Medicului etern
O voi recunoaște.

Grigore Alexandrescu - Șarlatanul și Bolnavul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La un neguțător mare
Cărui vederea-i slăbise
Fără nici o invitare
Un doctor vestit venise.
Când zic vestit, se-nțelege că nimeni nu-l cunoștea,
Însă avea atestate
Numai în aur legate,
Diplome ce-n academii luase, cum el zicea,
Prin țări care niciodată
Nu au figurat pe hartă,
Dar care cu bună seamă el nici le-ar fi părăsit,
D-ar fi mai avut acolo vreun bolnav de lecuit.
Bunul pățimaș îl crede,
Doctorul vreme nu pierde,
Ci-l unge c-o alifie, apoi la ochi l-a legat,
Apoi după ce îi spune din partea lui Ipocrat
Că are să șază astfel o săptămână deplin
Întinde mâna… pe masă era un frumos rubin,
Inel de formă antică, vechi suvenir părintesc;
Doctorul îl ia, se duce, și ca să vă povestesc
Mai pe scurt, el vine iară a doua s-a treia zi,
Și-ncetat, totdauna, la orice vizită nouă,
Lua câte unul-două
Din lucrurile mai scumpe câte în casă găsi.
Când se-mplini săptămâna, pe bolnav îl dezlega:
„Uită-te, cum ți se pare, și cum vezi?” îl întreba.
„Cum văz? răspunse bolnavul, împrejurul său privind,
Și din averile sale nimica nemaivăzând.
Cum văz? nu știu, frate, atât numai pot să zic
Că din ce vedeam odată acum nu mai văz nimic.”

George Coșbuc - Gramatica și Medicul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Odată îmi trimise un medic renumit
Pe fiu-său la școală pe două luni, cu dorul
Să fac din el gramatic și retor, căci feciorul
Isteț era la vorbă și gând, un îndrăcit,
Da-n lună cu piciorul.

În școală eu, firește, voind să-l introduc
În taină de gramatici, încep cu poezia;
Iau versul Iliadei: Să-mi cânți, muză mânia,
Căci ea pe mulți trimite la iad, apoi apuc
Să-i spun ce-i prozodia.

Deseară, când băiatul se duce la părinți,
El spune ce-i prin școală și prinde să recite:
Să-mi cânți, muză mânia, căci ea pe mulți trimite
La iad; vestitul doctor a prins să criște-n dinți
Ca cei scoși din sărite.

Atâta i-a fost școala băiatului; de-atunci
El n-a venit la mine, căci tată-său pesemne
Ținea c-aceste versuri sunt oarecum nedemne
De-un doctor; dar în fine dai versuri unor prunci
Ca versul să-i îndemne.

Trecură zile multe, și-odată mă-ntâlnesc
Cu doctorul pe stradă; fățiș venind spre mine,
El râde, mă salută, poftindu-mi bani și bine,
Eu resalut, și dânsul cu glasul prietenesc
Mi-a zis șoptind în fine:

Mulțam de ostăneală! Tu vrei să-nveți pe fiu
În ce mod se trimite la iad? Să plătesc taxă
La școală? Dar acasă nu pot să-i dau eu praxă?
Pe mulți trimit, amice, la iad! Deși nu știu
Nici boabă de sintaxă!

Anne Sexton - Doctorul Inimii (Varianta)