Versuri corectate și adnotate
Tu ești obiectul,ideea ce-l înfrumusețează,conceptul care-l ucide.Ești răspunzătoarede fularul acesta galben,ca de o crimă pe pragul unei grădini bătrâne.Când tu numeștiazurul, marea, ciclonul,le împiedici să fie libere.Cuvintele tale,arsuri de fier roșu pe umărul neantului.Tu denaturezi,înțelegând prea mult.
În străfulgerarea copleșitoare a unei clipeam văzut măreția creației tale dându-mi viața– creație străbătând atâtea morți,și din lume în lume.Eu plâng pe nedemna mea viață, când văd că eaeste prada orelor fără însemnătate– dar când o văd în mâinile tale,eu știu că ea este prea prețioasăpentru a fi risipită printre umbre.
Economic slab,apocaliptic tare.Cuvântul își acordăun timp de liniște. Vroiasă repicteze zgomotul vacarmuluicare bloca fondul și forma,dar amenințările nu erau atâtde negre cât forma.Nu s-a putut găsi în concluzienici un răspuns tăcerii fără fond,nici un viitor actde vacarm fără formă.Declarația sa elipticădin această seară:n-a scos nici un cuvânt.
Iubite,prietene,poeziaeste lumea, umanitatea,propria viațăînflorite prin cuvânt,limpedea minunea unui ferment delirant.Când găsescîn tăcerea aceasta a meaun cuvânt,el e dezgropat din viața meaca dintr-un abis.