marturii

Pe lângă sobă se adunăSufletele morților dragi.Dar soba mea-i înghețată,Nu mai am lemne de foc.Iar cu numele meuNu se pot încălzi.Tremură. Nu-ndrăznesc să mă roageSă le ascund chiar în suflet.Se tem că și-acolo e frig.Doamne, fă-mă să ard,Să se mire toți munțiiA căror fală eram cândva!Și, totuși, aceste ciudate-ntâmplăriMai stau mărturie că umbra-i a mea.