Marcela Benea – Marte
Priveam mersul tău smucit,poticnit:cine-și aruncase lațulpe luminoasele raze,prinzându-le strâns?Cuprins de furie,te zbăteai, precum bivoliiîși scutură coarnele,dar supusă,supusă în boltitul ocol ai rămas,liniștindu-te.Nici Universul nu-i scutit de angoase,nici libertatea de limite.