mars funebru – Versuri.pro

Radu Gyr - Marș De Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mărșăluim… Prin noaptea cu tăișuri,
strivim nămolul, blestemăm, scrâșnim.
Călcăm mocirle, sfâșiem hățișuri,
mărșăluim, mărșăluim…
Mărșăluim. Cresc aburi de sudoare
din oameni, din căruțe și din cai.
A vizuină mirosim și-a fiare,
și-n gură gust simțim, de mucegai.
Bocancii sparți înfig amare ținte
în glod, în smârc, în morții-ascunși sub lut
și-n tot ce-a mai rămas din noi fierbinte:
în lacrimi, în surâsuri, în sărut.
Mărșăluim. Din noaptea clătinată,
ciobită, luna, cum lucește-acum,
e-o cască de metal însângerată
pe vârful unei cruci de fum..
Petrovcka, Septembrie, 1941

George Bacovia - Marș Funebru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ningea bogat, și trist ningea, era târziu
Când m-a oprit, în drum, la geam clavirul;
Și-am plâns la geam, și m-a cuprins delirul-
Amar, prin noapte vântul fluiera pustiu.
Un larg și gol salon vedeam prin draperii,
Iar la clavir o brună despletită
Cânta purtând o mantie cernită,
Și trist cânta, gemând, între faclii.
Lugubrul marș al lui Chopin
Îl repeta cu nebunie
Și-n geam suna funebra melodie,
Iar vântul fluiera ca țipătul din tren.
Apoi, veni și-o blondă în salon
Și-aproape goală prinse, adormită,
De pe clavir, o scripcă înnegrită-
Și urmări, pierdută, marșul monoton.
Înaltă, despletită, albă ca de var,
Mi se părea Ofelia nebună
Și lung gemea arcușul acum pe strună
Îngrozitorul marș lugubru, funerar.
Cântau amar, era delir,
Plângea clavirul trist, și violina-
Făcliile își tremurau lumina,
Clavirul catafalc părea, și nu clavir.
Târziu, murea clavirul lung gemând,
Luptau facliile în agonie
Și-ncet se-ntinse o noapte de vecie,
Și-n urmă, greu, un corp am auzit căzând.
Vai, de-atunci îmi pare lumea și mai tristă,
Viața-i melodie funerară
Și nu mai uit nebuna lăutară-
Și transfigurată, tristă claviristă.

Ion Vinea - Adagio

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Marș funebru pentru iubirile moarte,
Aur solemn din fluide fanfare.
Unde sunt Umbrele? Lung le plâng clopotele.
Ritmic polenul silabelor rare
tremură-n floarea cărărilor palide
din cimitirul feeric al toamnelor
până departe,
ce monoton stelare.
Cum le plâng de-ndelung clopotele.
Van uragan de ruini de volute sonore
grav fulgerat în deșertul gol de fantome,
legeni în drum coroanele fără de nume
rostogolind pe treptele ude șipote, ropote,
glorii de dolii pe urma uitatelor urne și ore.
Unde sunt, unde sunt Umbrele?.
Marș funerar în amurg închinat bacantelor moarte,
Ruga de-apoi pentru cele căzute
Pasionat pe-al lor câmp de onoare,
Vis efemer sortind pomenirii eterne.
Glas sepulcral de alămuri finale,
Funeralii iubirii neîntâlnite,
Funeralii eroinei necunoscute.
Unde sunt Umbrele? Lung, le plâng clopotele.

Ion Minulescu - Marș Funebru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Voi, care le-ați iubit,
Voi, care le-ați cântat,
Voi, care le-ați pierdut,
Și-ați plâns,
Și le-ați uitat…
Și totuși le păstrați, ca-ntr-un breloc de-argint,
Și astăzi, fără voie, în suflet încrustată,
Icoana lor,
Icoana amantelor ce mint –
Cernită-n resemnarea regretelor de-alt’dată;
Voi, care le-ați pierdut,
Și-ați plâns,
Și le-ați iertat;
De ziua lor,
Căci mâine e ziua tuturor,
Din cântecele voastre cu care-alt’dată voi,
Împrumutați eternul sclipirilor astrale
Femeii ce-ntâmplare v-o trimisese-n cale;
Din cântecele voastre, cu care-alt’dată voi
Însuflețeați nimicul eternului noroi,
Făceți un rug pe care drept jertfă s-aruncați
Tot ce păstrați în suflet, ca-ntr-un breloc de-argint,
Și-n cinstea lor,
În cinstea amantelor ce mint –
Dați foc minciunii-n care-alt’dată vă-ncredeați,
Toți care le-ați iubit,
Toți care le-ați cântat,
Toți care le-ați pierdut,
Și-ați plâns,
Și le-ați iertat!…