Strofa I
Ascultă, scârțâit de uși
Cortina cade, totul în viață-i teatru de păpuși
Marionete oarbe cu sforile tăiate
Cad în gol, ăsta a fost primul gest de libertate
Dar păpușarul nu le lasă jos
Le pune fire și mai groase.. ce om jegos
Controlat total de oamenii pe care nu îi știi
Sau cel puțin așa se vrea a fi..
Dar nu îi las, mă împotrivesc, nu-s marioneta lor
Oh, corp ușor, ornat cu răni, cioplit în dormitor
Plin de ură, sentimentele se nasc și mor
Cicatrici ale inimii cu miros de amor
Și au curaj să ne controleze de la spate
Că mulți sunt liberi și se tem să fie-n libertate
Frică.. de prădătoarele ce mușcă
Doar pentru că sunt ei cu colți nu trebuie noi să stăm în cușcă

Strofa II
Aș putea să mă îmbogățesc
Dar arta nu se vinde, aparent grotesc
Zgândăr zâmbete pe fața multora
Ca mai apoi să-mi ia ultima latură ce mai zâmbea
Vreau o cameră închisă
Fără ferestre, doar o ușă, care să îmi fie fixă
Cu pereți negri și inimi pictate
În care să scriu despre fiecare-n parte..
Ce păcate, mă sperie când văd lumina
Vreau să văd dincolo da’ nu-mi dă prilej cortina.
Și totu-i gri..
Culori se bat în alb și negru pan’ la moarte, fie ce-o fi..
Răbdător, gata oricând să mă-nfurii
Ăștia-mi zâmbesc, dar zâmbetul le fuge-n colțul gurii
Nu mă simt eu
Sunt din ce în ce familiar cu toți de parcă i-aș fi cunoscut mereu

Refren X2 (Jurjak) :
Oameni mulți
Pe bulevard
Pași mărunți
Unde nu cad
Cetățeni pe trotuare
Marionete în reluare.

Nwanda:
Asta-i o lume de păpuși cu sfori (da, da…)
Umblu cu tenișii pe asfalt și cu căștile-n nori
Port ochelari de soare să văd lumea-n culori
Fug de rutină
Realitatea-i de vină
Imagini distorsionate trec de lentilă
Mă înțeapă-n pupilă
Se imprimă-n retină
Le port cu mine peste tot pe unde merg
Tatuaje vizuale care nu se mai șterg
Înțeleg: în mediu’ vitreg, unde ca să răzbești
Tre’ să plătești
Ca să știi cine ești…
Nu tu alegi să te trezești
În acest film cu personaje nefirești
Ca-n povești
Cu lupi hămesiți, pregătiți să te spintece
Zombi pe stradă, dar cine să-i vindece?
Sclavi supuși, castrați de personalitate
Sălbatici fără legi, care bântuie-n noapte
Asta nu-i câmp cu flori, e câmp de bătaie
Unde soldați nu luptă, dar poartă războaie
Valar morghulis, nu există scăpare
Chiar și cel mai simpatic moare!.

Refren X2

R: Totuși cine îi încurajează
Totuși cine îi ațâță crunt
Cine e directorul de teatru
Totuși păpușarii cine sunt.

2. Urcă iar păpușile pe scenă
Ascultând scheleticele mâini
Ale unor tragice fantome
Păpușari cu suflete de câini
Păpușarii mișcă după voie
Întrupând scenariul imoral
Dar când ei reintră-n cicatrice
Se trezesc morminte în Ardeal.

R: Totuși cine îi încurajează
Totuși cine îi ațâță crunt
Cine e directorul de teatru
Totuși păpușarii cine sunt.

3. Hai la teatru, că e iarăși dramă
Spectatorii cască ochii mari
Ce frumos, păpușile dansează
Tremurând în mâini de păpușari
Teatrul nostru de marionete
Își reintră-n drepturi desuet
Dar din nou pe scenă curge sânge
Și plătim cu viața un bilet.

R: Totuși cine îi încurajează
Totuși cine îi ațâță crunt
Cine e directorul de teatru
Totuși păpușarii cine sunt.

R: Totuși cine sunt păpușarii?