Paul Celan – Marianne
Fără liliac îți este părul, iar chipul tău cel din sticla oglinzii.Dintr-un ochi într-altul norul trece întocmai Sodomei spre Babel:precum frunzișul de piatră spulberă turnul și cum mai spumegă crângul de sulf.Apoi îți zvâcnește un fulger în jurul gurii – acel ascunziș cu așchii de vioară.Cu dinți de zăpadă mânuiește unul arcușul: O, mai frumos … Citește mai mult