Johann Wolfgang Von Goethe – Margini
Nu știu ce e, de ce mi-e drag,De-acest mărunt și-ngust meleag,Ce lanț vrăjit mă ține-n prag?Să pot să uit, să uit aș vreaCe straniu-s eu mânat de soartă;Presimt în zări și-n preajma meaAtâtea încă ce m-așteaptă.Măsura justă, o, de-ar fi găsită!Ce mi-a rămas, decât, ascuns,De-al vieții dulce foc pătruns,Să chem viitoru-n clipa potolită.