Daniel Vişan-Dimitriu – Marea de Cristal
Pluteam, tăcut, pe valuri de cristaleȘi-mi revedeam în ele, ca-ntr-un vis,În carusele vagi, zodiacale,Frânturi din tot ce timpul a închis.Se derulau prin orizonturi straniiNeliniștile multor amintiriDin primăveri ce-mi înfloreau în aniiTrecuți în taina primelor iubiri.Mai rătăceau pe țărmuri de uitareAcolo, prin ținutul de cristalÎn care își găsiseră-alinareSub raze reci de gânduri din astral.Mai străluceau, dar … Citește mai mult