manuscrisul

Ar fi vrut să nu mai spună,Că plângând mereu la lună,Umblă-n gol şi în furtună,Noaptea fără de hodină,Ziua fără nici lumină,Sufletul meu, părăsit,De ce-a fost şi-a fost iubit.Frântă-n cârje subsuara,Căutase primăvara.Lacrimile mele-amare,Mi le-adun pe fiecare,În condei şi călimară,Drept aghiasmă funerară.Şi-acest plânset mut, închis,Mi se cheamă manuscris.