mântuitorul – Versuri.pro

Mihai Eminescu - Colinde, Colinde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Colinde, colinde,
E vremea colindelor!
Căci gheața se întinde
Asemenea oglinzilor.
Și tremură brazii,
Mișcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur’ copii,
Copii și fetele!
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele.
De dragul Mariei,
Și al Mântuitorului,
Lucește pe ceruri,
O stea călătorului.

Colinde - Praznic Luminos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Praznic luminos, strălucit frumos
Astăzi ne-a sosit și ne-a-nveselit,
Că Mântuitorul și Izbăvitorul
Cu trup s-a născut, cu trup s-a născut.
Raiul cel închis, azi iar s-a deschis,
Șarpelui cumplit capul s-a zdrobit
Și strămoșii iară, din Sfânta Fecioară
Iar s-au înnoit, iar s-au înnoit.
Îngerii cântau, pastori fluierau,
Magii se-nchinau, toți se bucurau.
Dar Irod era că se tulbura
De nașterea Sa, de nașterea Sa.
El îl căuta, voind morții-a-L da,
Iar Pruncul Iisus din țară s-a dus.
Fie lăudat, binecuvântat,
În veacuri amin, în veacuri amin.

Colinde de Crăciun - Praznic Luminos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ionela Prodan - Omule, Nu-ți Pierde Firea!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Omule, nu-ți pierde firea,
Știi ce-i viața, ce-i iubirea,
Ai trăit și despărțirea,
Ai gustat și fericirea,
Tu pe toate le petreci,
Ia să-mi spui cu ce te-alegi,
Cu speranță de mai bine
Le ții toate lângă tine.
Legea vieții e făcută
Să fie de om trăită,
Nu e scrisă cum vrea omul,
Ci cum vrea Mântuitorul,
De-ți dă bune, de-ți dă rele,
Trebuie să treci prin ele,
Dușmanul te dușmănește,
Dumnezeu te miluiește.
Viața are haine multe,
Poate de mulți nevăzute,
Nevăzute, nepurtate
Că mulți o roagă pe Moarte
Să vie să-i ușureze,
P-ăi rămași să-i întristeze,
Dar viața-i o luptă mare
Stropită cu sărbătoare.
Bea, omule, și petrece
Că nu știi viața cum trece,
Trăiește-o cum vrea și ea,
Nu-ți mai fă inimă rea,
Astăzi ești de omenie,
Mâine poate cine știe,
Ești o floare ofilită
Și de vânturi risipită.

Ion Caraion - Colind - 8

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Peste-ntregul cer poemul
Își aprinde Bethleemul.
Prag de prag și pas de pas,
Taina lacrimei din glas.
Tu înalți la geamuri lin
Verde, creanga de măslin.
La bulboana morilor,
Umbrele păstorilor
Umplu norii zorilor,
Strigă zorii zorilor.
Magi în strai de papură
Tremură și scapără.
Este noaptea sfântă-n care
Steaua cea din depărtare
Cheamă-și sufletul și dorul.
Naște azi Mântuitorul.
Batiste de azur și brume,
Naște azi Mesia-n lume.
Osana! Osana!
Răsai, cântec! Răsai, stea!

Walt Whitman - În Zori Pe Câmpul de Luptă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O vedenie pe câmpul de luptă,
în zori vineții și tulburi;
Ieșisem devreme din cort, neputând să mai dorm,
Și pășeam liniștit în boarea proaspătă și rece
spre corturile ambulanței,
Zăresc pe brancarde întinse trei trupuri, lăsate
acolo, în singurătate,
Peste fiecare era aruncată o pătură mare, întunecată,
O pătură grea, cenușie, făcută s-acopere bine,
s-acopere tot.
Curios, mă opresc lângă ei în picioare, tăcut,
Apoi cu blândețe ridic doar un colț din pătura
ceea, cât doar chipul să-i văd, chipul
celui dintâi, mai de-aproape;
Cine ești, omule vârstnic? Atât de slab ești, de
groaznic cu părul tău alb
și cu ochii ieșiți din orbite!
Cine ești, camarade iubit?
Pe urmă și la al doilea trec – dar tu cine ești,
băiețaș, dragul meu băiețaș?
Cine ești cu obrajii tăi încă înfloriți?.
Și trec la al treilea – un obraz nici de copil, nici
de bătrân, liniștit de nespus și frumos
ca un chip alb-gălbui de ivoriu?
Pe tine cred că te cunosc, om tânăr – cred că
obrazul acesta e chipul Mântuitorului
însuși,
Mort dumnezeiesc, frate cu toți, care aici fu răpus
încă o dată.