Mânios – Versuri.pro

Romulus Vulpescu - Doina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,
Ascultă-mă bine:.
De foame adus,
Tăcut la-nceput,
În casă la mine,
Ți-am scos și ți-am pus,
Din tot ce-am avut,
Și pâine și sare,
Și laptele muls,
Cald, alb, în șiștare,
Pe masă la mine.
De sete supus,
Ai vrut de băut,
Pe masă la mine,
Ți-am scos și ți-am pus
În cană de lut,
Și vin, și licoare,
Și dulcele must
Fierbând în ulcioare
În casă la mine.
De trudă răpus,
Căzut ai zăcut
În casă la mine.
Ți-am scos și ți-am pus
Curat așternut:
Și ierburi, și floare,
Și piele de urs
Tâlhar de mioare
În casă la mine.
Și.. nu te-ai mai dus:
Tribut mi-ai cerut:
Pe masă la mine.
M-ai scos și mi-ai spus:
„Aici m-am născut!
Sunt mare și tare!”
Credeai că m-ai smuls
– Punându-mă-n fiare –
Din tot ce-i „la mine”?.
Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,
Ascultă-mă bine:.
La mine,
La prag,
A fost vălmășag
De haite cu steag..
Ca valul s-au spart:
Zbătură-se-n ștreang!
În pulbere zac.
La mine,
La curți,
Veneau lacomi mulți:
Mai mari, mai temuți,
De-un cap sunt mai scurți.
La mine,
La porți,
E rânjet de colți,
E plesnet de glonți,
E umblet de hoți..
Se spulberă toți
Subt brazda mea morți.
Asculte, oricine
Ascultă-mă bine:.
În numele meu,
N-are loc viclenia.
În numele meu,
Am topit omenia.
Dar tu seama ține,
Străine:.
În numele meu,
Înflorit cum e iia,
Mai e și Mânia.

Rainer Maria Rilke - Un Profet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Larg deschiși în viziuni profunde,
Luminoși de flăcări ce-ntrețin
Judecăți ce crud nu-l pot pătrunde, –
Îi sunt ochii sub sprâncene crunte.
Și-n lăuntrul său cuvinte-afunde
Se și înalță iar și vin,.
Ale sale nu (căci ale sale
Blânde și-ocrotind s-ar pierde-n van),
Altele, mai dure: roci, metale,
Mistuindu-le ca un vulcan,.
Ca din gură lui, un crater parcă,
Să le-azvârle, blestemând mereu;
Pe când fruntea-i, ca un câine, -ncearcă
Să tot poarte-așa din greu.
Ce-și dă Domnul de pe frunte jos:
El e Domnul, cum doar lui s-arată,
Și toți l-ar cunoaște, dacă-odată
L-ar zări cum este: mânios.

Friedrich Holderlin - Adramelech

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Răutatea lui Adramelech s-a trezit, locuitor al iadului:
Infernul se scufundă mai adânc, Adramelech se-nfurie,
Minunează-te, tu Satană, disperă, Rege al Iadului,
Numai Adramelech rămâne mare – descopăr marile
Proiecte și gândurile mele ce Olimpu-l guvernează,
Ce-ntemnu-i gângăvește, cum se vor holba cei slabi,
Satana va privi de sus pe tron cu invidioasă mândrie,
Tu Iehova vei privi în curând furia-mi judecătoare –
Acest Israel al tău nu va zdrobi răzbunarea tunetului,
O, spiritul e plecat – pierdute-s puternicele forțe.
Așa grăi el – și se întoarse mânios în iad.
Mândria lui vicleană adunase toate înfățișările,
Toate ororile morții din jurul lui, în jurul regentului său,
Pentru a se arăta spiritelor în groaza-i deplină.
Și așa intră el, fantomele tremurânde
Deschiseră larg scârțâindele porți, de uimire
Văzură cumplita-i furie, cu mânie-nfocată,
Cum numai rar se-nfurie Satana,
Acoperind rangurile infernale.