Florica Duma – Așa-s Mâncată de Străini
Așa-s mâncată de străiniCa iarba de boi bătrâni,Nici mâncată, nici lăsată,Num-oleacă-nciungărată.Negră-i neagră pădurea,Mai neagră-i inima mea,De îi duce la fântânăNu-i știi inimă-i ori tină.Plânge inimioara-n mineCa și pruncul de trei zile,Pruncul plânge și mai tace,Dar inima-n mine zace.