maimuta – Versuri.pro

Cosmin 13 - Ultima Specie De Maimuță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și văd acești copii cu Kalașnikov în mână
În această ceață păgână bătrână romană
Răul pătrunde în sistem ca o ramă
Până când apele tulburi se vor calma
Se vor afla în pace discontinuă
Dar nu este a mea,
Dar nici a ta,
Nu putem da vina pe sistem
Insistent de lege căci noi suntem, doar unde putem,
Urlet suprem
Nu cunosc victorie, că dacă o știam
O captam și eram un om glorios
Glorie în os însă aveam
E ultima specie de maimuță pe planetă
Ce s-a extins prin secole
Milenii și decenii luptând ca Ercole
Stârpirea celor 4 rase în ochi unui copil de la creație
Pe strada unde un nenorocit ucide această nație
Fără revoltă, cad turnurile, tunurile îndreptate către orizont
Luna roșie trimite lumină pentru fiecare victimă pe front
Jungla nu tace la miezul nopții însă așterne calea
Cele 4 elemente, acest colos dictează pe cele 7 continente
Din Pangea plus lumea a 3-a
Homo sapiens, homina, capabil de a domina
Capabil de a determina rutina și doctrina
Depinde de tine, depinde de el,
Depinde de noi, depinde de țel
Luptând la grupare și sectă
Regimul mănâncă oamenii ca Hannibal Lecter

Carmen Sylva - Maimuța-n Colivie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu,
Și-atâția cască-gură de-avalma-n jurul meu.
Râzând ei vreau să vadă mereu truditu-mi joc,
Cu bețe mă-ntărâtă să nu stau la un loc.
«Cum seamănă cu omul! Și-urâtă e! » Și stau
Privind cum hărțuită din colț în colț eu dau.
Voi râdeți fără de milă și lacomi de privit,
Pe când eu, biata, tremur cu suflet istovit.
Vai, veseli palmierii în minte când îi am
Și mândrele liane pe cari mă legănam.
Sunt trist atunci de moarte, nu văd nimic, nu știu –
Voi râdeți și mai tare, strigând în râs: Musiu!.
Și ca prin vis a voastră injurie-o aud.
O, de-aș mai fi vr’odată prin codrii mei din Sud!.
Iubită fui, ferice, sărind din pom în pom
Și nu mă găsea nimeni urâtă ca un om.
Simt negurile morții pe ochii-ntunecați –
Aveți de mine milă și-n pace mă lăsați!.
De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu,
Și-atâția cască-gură de-avalma-n jurul meu!

Jean De La Fontaine - Maimuțoiul și Motanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În casa unui om din vremea veche,
Trăia o-mpielitată de pereche:
Un maimuțoi
– Pocitul Maimuțila –
Și un cotoi
– Cumătrul Motănila.
Când dispărea slănina, brânza, cașul,
Nu căuta pe la vecini făptașul..
Ci cum ședeau, odată, la vatră lighioanele
Și urmăreau cum se coceau castanele,
Un îndoit folos credeau c-ar scoate
De-ar izbuti să le mănânce toate,
Făcându-și lor un bine și altuia un rău.
Și maimuțoiul, marele mâncău,
i-a spus: – Fârtate napârstoc,
Tu ești mai priceput ca mine, zau.
Ce-ar fi să scoți castanele din foc?
Zis și făcut!
Fârtatul priceput
A și-nceput
Să scoată cu gheruța
Castanele din foc,
În vreme ce maimuța
Le și mânca pe loc.
Când se ivi o slugă,
O rupseră la fugă.

Geo Dumitrescu - Fabula cu Maimuța

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Păroasă, cocoțată într-un pom,
maimuța meditează despre om.
(El doarme sub copac, gol, după scaldă-
ogoru-i tare, ziua fu prea caldă..).
Urât e, Doamne! – cugetă maimuța –
rău l-a-ntocmit natura, sărăcuța!
(așa arată, deci? – vai tare-i slut! –
așa ceva de cînd sînt n-am văzut!..) :
anapoda, fără măsură,
lung de statură,
cu șira-băț, subțire și prea dreaptă,
și-n sus de ochi, pleșuv,
cu-n fel de treaptă..
Prea mare-n cap, în labe e prea scurt,
iar cît despre culoare –
sfinte soare! –
parcă-i făcut din ouă și iaurt!
Și să-l auzi vorbind – ce-i umblă gura,
maimuțărind în sunete natura!..
Cum naiba stă pe labele din urmă?..
Cu ce se scarpină și cu ce scurmă?..
Și cum se urcă oare în copac?
(Și-o muscă-i vine ăstuia de hac!)
Nici coadă n-are, maică, ptiu! , nici blană –
pe ger o să-l ia dracu de pomană!..
Și tot așa zicea..
– Măre Vlahuță,
cum să se tragă ăsta din maimuță?!..
Morala:.
Dacă ți-ai lepădat coadă și blană
și-ai coborît devreme din copac,
să nu te-aștepți, tu, mîndră lighioană,
c-ai să le fii maimuțelor pe plac!..

Omul Cu Sobolani - Maimuța Internațională

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu îți bate capul,
A mai trecut o zi,
Nimeni nu îți poate reproșa că nu ai fi tu!
„Treci imediat în casă – ai lucruri de făcut!”
«Lasă-mă, dracu’ în pace, mă duc să mă rup! »
„Iar te-ai făcut maimuța!”
«Iar m-am făcut maimuța internațională! »
„Te-au învățat la școală!”
«M-au învățat la școală
cum să fiu maimuța internațională! »
Nimeni nu mă place,
Nimeni nu mă vrea,
Nimeni nu și-ar face griji de lipsa mea.
Și vreau, vreau,
Vreau să pot să țip,
Cu ochii dați peste cap
Și gândurile în nisip:
«Iar m-am făcut maimuța,
iar m-am făcut maimuța internațională! »
«M-au învățat la școală
cum să fiu maimuța internațională! »
«Iar te-au făcut maimuța
Internațională »
„Te-au învățat la școală cum să fii…”
Sunt atât de supărat,
dansez cum m-au învățat.

Victor Hugo - Fabulă sau Istorie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Lihnit şi cu o poftă regească, într-o zi,
Un maimuţoi c-o blană de tigru se-nvăli.
Fusese tigrul rău, el însă fu năpraznic.
Se înţolise-n dreptul şi voia de-a fi groaznic.
Scrâşnind din dinţi purcese-a răcni: „Eu sunt, prin lege
Cuceritorul tufei, noptosul nopţii rege!”
Pândi, tâlhar de codru, prin spini şi pe de lături
Îngrămădind omoruri şi jafuri şi prăpăduri;
Drumeţii sugrumându-i şi pustiind pădurea,
Făcu tot ce făcuse şi blana lui pe-aiurea.
Trăia-ntr-un covru-n juru-i cu resturi de masacru.
Văzându-i pielea, insul credea în simulacru.
Zbiera cu mare muget şi groaznice cuvinte:
„Priviţi, bârlogul meu e plin de oseminte;
Toţi tremură şi fug din faţa mea cu spaimă
Mă admiraţi! sunt tigru şi am tigrească faimă!”
Prostimea-n admirare fugea mâncând pământul.
Veni îmblânzitorul şi-n braţe înhăţându-l
Ca pe o zdreanţă pielea-i rupând-o, zise-apoi
Pleoştitei javre: „Nu eşti decât un maimuţoi!”

Al O Teodoreanu - Excepție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Fie neamț, chinez, hindus, / Omul din maimuță vine, / Numai Iorga știm prea bine ... →