Lasă, mândro, să ne iasă,
Că ni-i dragostea frumoasă,
Lasă lumea să vorbească,
Neicuța să te iubească.

Nu-s pe cer atâtea stele
Cât de mine vorbe rele,
Nu-s pe cer stele mai multe
Ca de noi vorbe urâte.

Neică, de treci pe la poartă,
Nu-ți arunca ochii-n dată,
Să-i arunci mai amânat,
Să creadă că ne-am certat.

Hai, mândro, să ne iubim,
Dragostea s-o isprăvim,
Că la dragostea dintâi
Eram amândoi copii,
Iar la dragostea de mult
Am fost tineri, n-am știut.

Of, nu știu o buruiană
Să dau la dușmani să moară,
Că dușmanii mult ar vrea
Să ne strice dragostea,
Și dușmanii de n-ar fi
Tot mai bine am trăi.