mahala pustie

Într-o mahala pustieUn vânt de seară adie,Bezna nopții s-a lăsatFără grabă peste sat,Câinii latră ca nebunii,Toți își apară stăpâniiCe s-au culcat de cu searăDoborâți de oboseală.Mai la vale, sub un pomSe aude-un plâns de omDe boli grele năpăditȘi de putere slăbit,E suflet de om pribeagSprijinit într-un toiagCare-n noaptea-ntunecoasăDibuie să intre-n casă.Chinuit de junghiuri multeNu poate … Citește mai mult