Eugenio Montale – În Parc
În umbra magnolieidin ce în ce mai îngustă,pocnind ca dintr-un suflu de țeavă,săgeata m-atinge și se pierde.O frunză părea, ce porneștedin plop și se stinge izbităde vânt – poate o mână eracurgând prin verdeață.Un râs ce nu-mi aparținestrăbate frunzișul căruntpână la pieptu-mi, îl zguduieun tril înțepând vinele.și râd împreună cu tinepe roata diformă a umbrei,mă … Citește mai mult