magdalena plange

În dantelă de lunăValea momește stihii.Din icoană MagdalenaZâmbește către copii.Seara albastră uimităHolbează ochi mari.Luna se clatină-n leagănPrintre stejari.Se vestește furtună și viscolCu mărgele de sticlă, reci,O pasăre trece și țipăÎn vânturi de veci.Moartea-și ascute toporulȘi iată, Magdalena plânge.Cineva rătăcit în stepăMâinile-și frânge.Moscova cârciumărească