magarusi – Versuri.pro

Dan Deşliu - Măgărușii Din Medgidia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din vechea Medgidie doar voi ați mai rămas,
preaurecheați prieteni, la fel ca altădată,
trăgând cu nepăsare și cu același pas,
pe coastă sau la vale, cotiga încărcată.
Ce tacticos străbateți covorul de asfalt,
întins peste podeaua secătuitei mlaștini,
unde dospeau noroaie din veacul celălalt,
unde-și aveau țânțarii moșiile de baștini!
Cu ochii melancolici, cu aerul absent
al unor foste glorii, vă îndreptați alene,
spre hornurile ninse de pulberi de ciment,
care veghează poarta câmpiei dobrogene.
În preajmă adiază un murmur de fântâni,
ca un suspin din țara de foc, de-odinioară..
Îl ascultați pe gânduri : niște copii bătrâni,
și înhămați în joacă mai mult la cărioară.
Vă pierdeți printre parcuri și printre blocuri noi,
în zarea dimineții de toamnă timpurie..
S-o mai găsi vreo slujbă pe-aici și pentru voi?
Voi, singurii simpatici de vechea Medgidie.

Konstantinos Kavafis - Casa cu Grădină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O casă la țară aș vrea să am
cu grădină întinsă – nu atât
pentru flori, pentru pomi sau verdeață
(n-au decât să fie și ele – sunt foarte frumoase!),
cât mai ales de dragul animalelor. Ah, de-aș avea animale!
Cel puțin șapte pisici – două negre corb
și două albe ca neaua, pentru contrast.
Un papagal isteț pe care să-l deprind
a vorbi emfatic și convingător.
Cât despre câini, cred că trei mi-ar ajunge.
Aș vrea și doi cai (sunt animale bune).
Dar, mai mult ca orice îmi doresc trei-patru dobitoace
din acelea vestite și-atât de simpatice – măgărușii –
Leneș să stea și să salute din cap.

Lucian Blaga - Măgărușul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Văzui cândva prin munți iberici, ca de lună,
arida curte, stânci și-o dogorâtă vatră,
o așezare unde om și floare, piatra
își potriveau frumusețea aprigă-mpreună.
În cerc îngust, din care visul nu mai scapă,
un măgăruș se învârtea-nhămat, subt soare,
găleți să urce în fântână, să coboare,
cu truda lui scotea un firicel de apă.
Și jgheabul picură, la capăt să se-aleagă
verdeața firavă a unui strat de humă.
Aci pământul n-a fost niciodată mumă.
Măgarul orb, în învârtire, rar curmată,
subt arșiți adapă, cu sete,
vara-ntreagă, agave, nalbă, oleandri și mușcată.