Vasko Popa – Maestrul Umbrelor
O veșnicie-ntreagă umblăprin propriul tău infinitdin creștet până-n tălpi, și-napoi.Singur te luminezi,în cap ți-este zenitul,în tălpi amurgul luciului.Înaintea amurgului, umbrele ți le lașisă se lungească, să se-ndepărteze,minuni să facă și dezastreși să se-nchine lor înșile.Scazi umbrele-n zenitla adevărata lor mărimeși ție să ți se-ncline, le-nvețiși să dispară-n înclinare.Umbli și-n ziua de azi, pe-aici,dar nu te … Citește mai mult