madona – Versuri.pro

Mihai Eminescu - Venere și Madonă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei.
Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie,
Braț molatic ca gândirea unui împărat poet,
Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie,
A femeiei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd.
Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată,
Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri,
Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate,
Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer.
Și-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie,
Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,
Fața pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,
Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.
Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieți de poezie,
Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc,
Și-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie,
Când în viața pustiită râde-o rază de noroc.
Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție,
Buza ta învinețită de-al corupției mușcat,
Și-am zvârlit asupră-ți, crudo, vălul alb de poezie,
Și paloarei tale raza inocenței eu i-am dat.
Ți-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie
Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal,
Din demon făcui o sfântă, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-ți murdare, ochiu-aurorei matinal.
Dar azi vălul cade, crudo! dismețit din visuri sece,
Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț
Și privesc la tine, demon, și amoru-mi stins și rece
Mă învață cum asupră-ți eu să caut cu dispreț!.
Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune
De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir,
O fecioar-a cărei suflet era sfânt ca rugăciunea,
Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir.
O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,
Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,
Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin!.
..
Plângi, copilă? – C-o privire umedă și rugătoare
Poți din nou zdrobi și frânge apostat-inima mea?
La picioare-ți cad și-ți caut în ochi negri-adânci ca marea,
Și sărut a tale mâini, și-i întreb de poți ierta.
Șterge-ți ochii, nu mai plânge!.. A fost crudă-nvinuirea,
A fost crudă și nedreaptă, fără razem, fără fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu ești sfântă prin iubire,
Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.
1870, 15 aprilie

Michelangelo - 124

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Madona mea, vioaie și îndrăzneață,
când îmi promite mult râvnitul bine,
cu ochii mă ucide-n timp ce-și ține
în rana-mi arma crudă și semeață,
că moarte și viață
le simt deodată într-o luptă lungă,
ca spiritul să mi-l străpungă…
Doar vraja ei mi-alungă
tortura, pentru-o și mai grea-ncercare:
e răul, decât binele, mai mare….

Cincinat Pavelescu - Te-Am Visat, O, Madonă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te-am visat, o, madonă cuminte,
Cântând în balconul ducal
O arie fără cuvinte,
Sub cerul senin de opal.
Și cântecul tău fără sens
Avea o armonie divină,
Madonă cu ochi de lumină
Ca și un tablou de Rubens!.
Erai castelană slăvită
Ce-așteaptă pe soțul ei brav;
Eu, tot trubadur și tot sclav,
Tot inimă nenorocită..
Te-am visat, o, madonă cuminte,
Cântând în balconul ducal
O arie fără cuvinte,
Sub cerul senin de opal!

Attila Jozsef - Sacrilegiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ca un fecior sălbatic, beat, pe care
la templu-l mână satanice vinuri,
infam chicotind către Fecioară,
dorinţa-mbrăţişării îi dă ghesuri.
Că se-nfioară şi Pruncul pe braţ
de cum îşi roteşte ochii injectaţi –
când eşti departe, aşa-mi văd dorinţa
gonind spre tine cu paşi împiedicaţi.
Nu mă urî totuşi, Madonă, acum
tristeţi mă vânează şi urlă precum
turbata gloată dacă aude
de sacrilegiu, vrând pedepse crude.
Ştiu că mă vor lapida fără milă.
Numai să mă ierţi, Sfântă Copilă.
23 februarie 1923