Refren (Junky) (x2) :
Obișnuiți cu mizeria avem o viață incertă
Vocea noastră dă tonul, intrăm toți în alertă
Îndepărtăm bacteria, curățăm materia,
Strângem rândurile, adunăm infanteria.

II (Junky) :
Sunt cam exagerat când repetat, panicat
Susțin că sunt legat de teritoriul ăsta pătat
Când sunt plecat îi simt absența, când mă întorc, indiferența
De la el am moștenit reticența
Știe ce fac, îi simt influența
De-ar fi să plec, cu greu aș simți diferența
Murdar în nucleu, la suprafață fără scrupul,
Acum 2 ani iar mi-am modificat trupul
Eu încerc să zâmbesc, el mă udă ca într-o nuvelă
Că știe, f*tu-l în gură, că niciodată n-am umbrela
Încerc să visez la insulele trase
El mă trezește și-mi prezintă imagini scandaloase
Gunoaie în cantități voluminoase
Toate aranjate-n poze prea scârboase
Dar sunt obișnuit să-i simt răsuflarea rece
Cum e obișnuit un medic legist să disece.

Refren (x2)

III (Junky si B-Zar) :
Praful se ridică mai mult, cu fiecare secundă
Toată mocirla asta parcă încearcă s-o ascundă
Totu-i legat cu fundă doar ca să-ți sară-n față
Sunt mai multe tomberoane decât pofta de viață
Nu mai evoluează nimeni, omul devine cimpanzeu
Și nu-mi aduc aminte când a început să fie-așa greu
Nu mai există educație și nici dascăli
Cum credeam în viața frumoasă, acum cred în minciuni
Speranțele obișnuiesc să moară și-atunci
Nici gloanțele nu te mai omoară, și-arunci
Nuanțe vii peste mizeria ce te-nconjoară
Obișnuit să lupți pentru existență, devii o fiară.

Refren (x4)

Refren x2:
Vreau să am cuțitul și furculița,
Nu să înmoi pâinea în sosul lor,
E destul, frate, gară cu suferință,
Că destul am stat noi la gura lor.

Azi pun punct, ce p**a mea, uită-te la viața ta, uită-te la viața mea,
Că lumea a ajuns, sunt s****z pe Marte și noi trăim ca în 1907.
Băieți de cartier o să treacă la fapte,
Ce dacă avem trening în loc de costume, frate?
Vrei parte? Că până la final politicienii au vrăjeală mai frumoasă ca în Salajan.
Ce-ar face Domnul PN cu contract de amanet și fără bani în portofel,
Că trebuie să și mănânci, să f**i ceva, să te mai și distrezi în p**a mea.
De ce nu e și mama senator sau deputat,
De ce nu e și tata ministru sau avocat?
Aș trăi în lux, să fac ce-mi trece prin cap,
Conștient că orice aș face, o să scap.

Refren x2:
Vreau să am cuțitul și furculița,
Nu să înmoi pâinea în sosul lor,
E destul, frate, gară cu suferință,
Că destul am stat noi la gura lor.

Suntem în gardă, Alba, sectoru’ 3,
Până la capăt, la pace și bătai,
Vrei, nu vrei, trebuie să intri în joc,
Doar dacă dai în coate îți faci loc,
Nu vezi, în p**a mea, fiecare-i pentru el,
Doar gară cu restul dacă ai bani în portofel,
În ’89 ți se dădea un Kalașnikov pe stradă,
Să tragi în teroriști care te atacă,
Acum teroriștii o ard la cravată,
Am un plan: hai să o mai facem încă o dată!
Poate voi fi închis pentru ce spun acum,
Poate o să-mi interzică ultimul album!
Pac! Ultimul cartuș! Pac! Iese fum!
Gloanțele sunt versurile pe care le spun,
Domnule Președinte, faceți ceva pentru noi,
Prea mulți ca mine au murit pentru voi.

Refren x2:
Vreau să am cuțitul și furculița,
Nu să înmoi pâinea în sosul lor,
E destul, frate, gară cu suferință,
Că destul am stat noi la gura lor.

Pac!

Refren:
De unde ați venit voi, de trăiți ca noi?
Ca băieții care nu dau înapoi!
De unde știți voi ce trebuie făcut să ieșim din noroi?
A da probabil sunteți copii eroi, copii eroi, copii eroi!.

Încă de mici viața ne rezervă golănie
Învățăm papagal vrăjeală și șmecherie
Asta înseamnă să trăiești fără bani
Copii români sau țigani de 10 sau 14 ani,
Visez cu ochi deschiși la realizări
Peste obstacole trec și peste provocări
Am învățat că trebuie să țin pumnii strânși,
Am învățat că adversarii trebuie învinși
Viața e grea firar’al’dracului să fie
Că nu poți să-ți rezervi o parte de bucurie
De asta spun că trebuie să fii cel mai tare
Copilu de azi bărbatu de mâine frățioare,
În poziție de drepți și tot în picioare
După fiecare încercare,
Asta ne-i e rațiunea așa vedem noi lumea
Așa vedem noi viața, ți se pare culmea?.

Refren:
De unde ați venit voi, de trăiți ca noi?
Ca băieții care nu dau înapoi!
De unde știți voi ce trebuie făcut să ieșim din noroi?
A da probabil sunteți copii eroi, copii eroi, copii eroi!

Honey – refren
Nu judeca să nu fii judecat, îți zic
Aici e micul Bronx cel care te-a lovit
Încerci să fugi, dar nu ajungi nicăieri
E tot mai greu
În strada micului Bronx, să rămâi drept mereu, în picioare
Mă rog mereu, pentru frații mei
De-afară, din ceruri și din închisoare.
Cosy.

Bine-ai venit în micul Bronx
Suntem un fel de teachers pentru alcooliștii de la colț
Un fel de hoți, cu staturi de vagabonți
Care-și fac veacul prin zona asta de sud a hărții
Avem de la bancheri, pân’ la oameni de parter
Fiindcă atunci când vorbești de la balcon parcă te-auzi altfel
De la Pescari, și ca-n orice cartier,
Câte-un biban care mai de care lider
Că-i vorba de bani, lumea se f*te pe bani
Pleacă cu ani, că de cât să-mpart cu niște golani mai bine-i f*t în față
Treaba că dac-ai contact drept în joc
Ai loc, duci alt nivel de top
C-așa e lumea dă tot la noroc și urcă panta
Ha. Aici parcă e „cartea junglei”,
Tragi doar să ai tu, restu’ nu-ți plac, aruncă-i
Că de fapt, cine-ar sta să asculte-n vremurile astea?
Multe din colțuri de cercuri avute până la cele mai amărâte avem.

Honey – refren
Nu judeca, să nu fii judecat, îți zic
Aici e micul Bronx cel care te-a lovit
Încerci să fugi, dar nu ajungi nicăieri
E tot mai greu
În strada micului Bronx, să rămâi drept mereu, în picioare
Mă rog mereu, pentru frații mei
De-afară, din ceruri și din închisoare.
Cosy.

Aici nu e ca la marele bow-wow
E România, dacă n-ai te mănâncă bau-bau
Și goana asta după hârtii, aruncă oamenii pe care-i știi
În jocuri atât de murdare ce depășesc legile firii
Bine că ne-a mai rămas muzica asta ciudată,
Care ne leagă sufletele purtându-le pe aceeași stradă
E alt tip de game, lumea vrea alt tip de flame
Toți vor un alt tip de frame,
Băi! Tre’ să fii ca ei
Ooo. Acum e altfel,
Băieții aleargă-n mare goană să privească alt cer
Treaba e că banii suflă norii de pe el
Nasol e când anii trec și tu rămâi la fel
Aici e gratis tot, e cel mai practic joc
Bine-nțeles că tre’ să ai bani și ceva noroc
Tre’ să fii domn, sau măcar un campion,
Atunci când ridici privirea să țipe un stadion.

Honey – refren [x2]
Nu judeca, să nu fii judecat, îți zic
Aici e micul Bronx cel care te-a lovit
Încerci să fugi, dar nu ajungi nicăieri
E tot mai greu
În strada micului Bronx, să rămâi drept mereu, în picioare
Mă rog mereu, pentru frații mei
De-afară, din ceruri și din închisoare.

Refren: (x2)
Unu’ are de toate, unu’ nu mai poate
C-atunci când pleacă el la muncă încă-i noapte
Unii sunt triști, alții au zâmbetu’ pe fețe
Ei sunt bogați, da’ le miroase-a bătrânețe.
Da’ eu mai am, măcar un gând bun pentru tine tot mai am
Măcar un gând bun pentru tine tot mai am (x2).

Unu’ are vile, e învățat, cunoaște drumul
Unu’ e înrăit de mic și face doar cu pumnu’
Gândește că unu’ din noi tre’ să cadă
Și vede în fiecare dintre noi o pradă
Și nu-i din stradă
În școală, învățatul e pe bandă
Da’ ce rost are într-o țară de doi bani ce stă să cadă
Unu’ bagă droguri ca nebunu’
Altu’ a tras tunu’, are capital să mai dea unu’
Unu’ e săgeată ca să poată să se scoată
În caz că apare vreun obstacol
Să poată să-l treacă
Când vine banu’, un cetățean cinstit împarte prime
În timp ce altu’ o duce mai rău decât a văzut prin filme
Da’ cine ne poate spune ce e bine și ce nu?
Că eu nu, că eu nu, că eu nu
Unu’ are 2 copii, amândoi prămatii
Altu’ are un băiețel ce știe că tati-i după gratii.

Refren:…