lupta cu sine – Versuri.pro

DOC - Un Mic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tot ce vreau e un mic, un beat şi timp să scriu
C-am pus pariu cu mine c-o să fiu tot ce pot să fiu.
Trei dimineaţa – nu-i prea târziu, e chiar devreme
Pentru Vlad – nume de botez – gen Demostene.
Nene, nu las pixul până nu mă lasă el!
Mă rog la Dumnezeu, îi cer să-mi ţină o masă-n Cer
Să am unde să compun.
Da, în Cer! Că sunt un om bun, sau cel puţin încerc
Că nu dorm tun când conştiinţa mă roade
Şi trece câte-o noapte care doare de parcă-mi dau dinţii de lapte,
Dar sunt băiat mare, genul ce el se bagă, el se scoate
Parcă extrag diamante – fără mine nu se poate.
Da, sunt mândru şi e păcat capital, dar
Clar sunt mândru de ce fac, nu de capital
Sau că-s mai bun ca voi, cică-s mai bun ca mine
Şi ce debitez pe foi e o luptă cu sine, şi.
Dau în mine mai rău decât o face oricine, şi
Scuip răul afară las binele să domine,
Lasă coxul că dacă tragi linii e, fine,
E ce-ai făcut pentru ei peste ce-ai făcut pentru tine.
D-aia râd mai tare când râdem toţi de-odată,
Că bucuria-i mai mare când o trăim laolaltă.
Vreau să sculptez tineretul – rap-u-i o daltă
Să le modelez intelectul.
Îţi mai spun o dată – dă-mi un mic!
Tot ce vreau e un mic!
Asta e un mic!

Dred - Demonul Din Mine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vocile din cap trezesc demonul din mine
Mă uit în trecut și uit să mai fac bine
Vorbele-s mai tari decât palmele
Dacă inima ar vorbi ți-ar sparge timpanele
Mintea se joacă cu un suflet curat
Cu-n trup intoxicat ce trebuie tratat
Întunericul e gazda gândurilor mele
Zbor spiritual la lună și mă pierd prin stele
Zeitele-mi colorează cerul senin
Ofer totul și primesc o doză de venin
Apar norii ce-mi tulbură mintea
Rămân blocat în alcool să-mi deschid inima
Am desenat un decor în spatele nostru minunat
Două mâini umede s-au împreunat
Trupurile se iubeau la primu’ semn
Azi privesc decorul și noi nu mai suntem..
Vocile din cap trezesc demonul din mine
Trezesc demonul din mine x2
Am uitat să mai fac bine
Nu exist în viața ta, sunt ca mort, nu?
Când cuvintele nu se găsesc, liniștea spune totu’
Am devenit un demon, dar sunt născut de-un înger
Îmi omoară zâmbetu’ când îngeru-mi plânge
Îmi apare o față în față prea minunată
C-o piele delicată și-o privire luminată
Îmi întinde mâna, vede că mă doare
Mi-a dăruit viața ei ca să mă omoare
Îmi zâmbește și pleacă, era prea fermecată
Dar de atunci nu mi-a mai zâmbit niciodată
Tăcerea mea ilustrează zgomotu’ din interior
Ochii mei mici, războiu de când n-am somn
Frica de oameni, nu te cunosc, nu vreau
Viața mea-i uscată, de asta beau
Vă mint zicând că totu-i bine
Dar duc ce-a mai mare luptă, lupta cu mine

Satra B. E. N. Z. feat Adda Si Shift - Înger, Îngerașul Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înger, îngerașul meu, strânge-mă la pieptul tău
Luminează-mi calea grea cu aripa ta.
Pleoapele de plumb, orele nu-mi mai ajung
Câteodată simt că vreau să fac prea mult
Că oamenii nu-s ca oglinzile
Nu te văd cum te vezi tu, da’ tu nu-ți pierde visele
Hei, se spune că acolo unde-i apă există viață
Eu mă simt ca-n ocean, dar inima-i de gheață
De mic m-am lovit de obstacole, mama-mi zicea: învață!
Adevarul doare, dar mi l-am tatuat pe față
Asa îl vei putea vedea și tu, momentele așa da, momentele așa nu
Dacă în oglindă nu te vezi pe tine, pleacă!
Dacă nu te-ai găsit încă, mai încearcă, te pup..
Că azi trăiești, dar mâine poate nu
Azi a plecat el, mâine poate tu
Tu tre’ să iei viața ca pe-un dar
Și-n fiecare zi s-o iei iarăși de la cap’, clar
Indiferent de ce se-ntâmplă, totul tre’ s-ajungă
Pentru toată lumea, ce păcat că banii umblă
În mințile și-n adâncul sufletelor
Vad numai ezitare în privirile lor
Se zice că ochii nu mint niciodată
Ei, că după faptă și răsplată
Tu nu pierde lupta cu sinele
Știi că ura se naște din dorința de a proteja binele.
Înger, îngerașul meu, strânge-mă la pieptul tău
Luminează-mi calea grea cu aripa ta
Înger, îngerașul meu, strânge-mă la pieptul tău
Luminează-mi calea grea cu aripa ta.
Cine-i asta? Cine-i asta? De ce te uiți la mine?
Oglinda, oglinjoara, asta seamănă cu un sine
Nu știu dacă-i al meu, dar știu sigur că-i cu mine
Ma duce-n locuri unde sunt camerele, filme
Tarantino, Tarantine, Guță din Berceni și contele s-au cam născut din tine
Și Sexy, și Super Ed le ard pe critonine
Ascultă! Maria, zi-mi Marine, o ard în nave submarine galbene
Că ăla de cânta, Imagine, a zis că totul pleacă așa cum vine
Eu rămân cu mine, tu dacă nu rămâi, cu bine
Tu, înger, îngerașul meu, tu ai grijă de rime
Să curgă asta din aripioara ta, ca banii pe balerine
Semnează retardatul ăla, că el nu mai e nimeni. Guță.
Îngerașul meu pleacă cam des de-acasă
Îl mint într-una, că-i bine ca să se-ntoarcă
Am demoni ce mă încearcă, vor să mă răpească
Și câteodată fac mai mult rău decât vor să-mi facă
Oh, Doamne, mai trimite, da-ne întăriri
Durerea e la ușă, se dă musafir
Golanii mei au inima pătată, soro
Au fața tatuată și crăpată, soro
Încerc să fiu mult mai bun decât am fost ieri
Încerc să ard credința și să nu mai sper
Banii-s tipăriți, nu-i pune la suflet
Aruncă milionu’ chiar dacă n-ai suflet.
Yeah, înger, îngerașul meu, știu că nu-s tot timpul eu
Știu că nu vreau un trofeu, știu că uneori mi-e greu
Și mai știu că azi sunt slab, tu mă faci tare
Eram mic, ai fost cu mine, azi sunt mare
Și-am făcut greșeli mult prea multe, sute
Când credeam că nu e nimeni, nimeni să m-asculte
Da’ m-am întors la tine și acum îți vorbesc
Că am văzut ce-nseamnă faima, nu e ce gândesc
Unii, alții, eu îmi doresc s-o deslusesc
Tot ce-mi spui mereu și ție-ți mulțumesc.
Înger, îngerașul meu, strânge-mă la pieptul tău
Luminează-mi calea grea cu aripa ta
Înger, îngerașul meu, strânge-mă la pieptul tău
Luminează-mi calea grea cu aripa ta

Sleek feat Sweed - Vocile Din Capul Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

SLeeK:
E noapte afară, sunt zero grade Celsius
În cască mi se aud șoapte, nu-s de la Cel de sus
Predomină, mă domină ca într-un domino,
Mă-mping încet spre suicid, spunându-mi
„O să dormi în nori”
Cu zile numărate, nopți uitate
Nu mai am oameni în spate
Am decât animale gata de fapte necugetate
Am patru pereți la inimă, și tot atâtea camere
Vidate, întunecate alergice la aere
Am patru pereți în jurul meu care mi-au dat putere
Dacă ar putea să spună ce au văzut ar răcni de durere
Am un înger păzitor ce zice când potera se încinge
„Nu plânge, nu strânge, ură în sânge”
Luptând cu morile de vânt pentru vise interzise
Luminez inimi închise trișând la jocuri de culise
Am nopți scăldate-n lacrimi
Zile marcate pe perete
Și sute de gânduri negre pentru sute de regrete.
Vocile din capul meu cu cel mai rău mă-mping în ring
Îmi generează în suflet frig
Așteaptă să mă sting, înving
Dar nu mereu și e din ce în ce mai greu
În fața lor să mă impun să redevin stăpânul meu x2.
S-WeeD:
Mă las doborât și ascult vocile din capul meu
Ultimul semn de gândire îl arunc
„Nu există Dumnezeu,
Ești singur ca un prunc
Nedorit de ma-sa ești lovit în masea
Când de mine dai cu fața”
E greu să fii eu, când mereu mă lupt cu eu
Iar cerul, e plin de sânge
Vad îngeri morți
În față mi se închid porți
Gerul, la os mi-ajunge
„Îngerul tău e mort, n-are
Nimic în plus de spus”
La apus am ajuns vocea mă poate ucide
Cine poate decide ca de mine poate depinde
Sufletul se poate desprinde
Toate depind de farmecul celui din umbră
Umblă vorba că dacă mori
N-ai după aia cum să mori
Încet realizez că nu pot să mă calmez,
Gândește la rece timpul nu trece
Noi trecem el pare că merge.
Vocile din capul meu cu cel mai rău mă-mping în ring
Îmi generează în suflet frig
Așteaptă să mă sting, înving
Dar nu mereu și e din ce în ce mai greu
În fața lor să mă impun să redevin stăpânul meu x2.
SLeeK:
Am umerii lăsați,
Urechi ciulite, s-aud șoapte
Un înger și un drac pe umeri, pe fiecare parte
Un drac cu ochii verzi îmi ascunde cămașa
Și vene pline de venin ascunde gazda lu’ Sasha,
Am voci în cap ce știu că,
Sufletul mă doare,
Mă înarmează cu otravă și mă trimit spre răzbunare,
Tot, ele mă scapă de răcoare
Și de disprețul lumii,
Mi-au zis că trebuie să-mi zbor creierii,
La sfârșitul misiunii.
SWeeD:
La suflet dau foc,
„Pământul nu te mai dorește”
Nici eu, sentiment reciproc,
Mă orbește ce aud, mă lovește să văd
Lumea cum o văd
Nu mai simt nimic, decât gravitația,
Dacă asta e soluția
Ai murit în fiecare zi câte puțin
Doar n-o să mori dacă mai mori o dată
Pentru totdeauna!
Vocile din capul meu cu cel mai rău mă-mping în ring
Îmi generează în suflet frig
Așteaptă să mă sting, înving
Dar nu mereu și e din ce în ce mai greu
În fața lor să mă impun să redevin stăpânul meu.

Sshinobi - Fără Compasiune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă nu mă înțelegi
Să nu-ți pară rău
Că uneori nici eu nu-nțeleg ce-i în capu meu
Nu m-asculta ce spun
Sunt doar un puști bătrân
Bolnav, nebun
Și obosit de la atâta drum
Oricum, acum nu caut compasiunea nimănui
Sunt sătul de reproșuri
Până-n vârful capului
Unii spun că le pasă
Dar majoritatea mint
Alții sunt atât de falși
Încât mă fac să vomit
Deși observ nepăsarea
Pe fața multora
Eu nu înțeleg cum p***a mea fac ei să mă mintă așa
E clar că mintea mea
Începe să o ia razna
Probabil d-asta văd lucrurile
Așa de nașpa
Nu sunt plin de ură
Dar nici nu iubesc prea multe
și vorbesc doar pentru cine vrea să mă asculte
Nu sunt mulți cei care-mi dau atenție
Dar în privința asta chiar nu am nici-o pretenție
Știu că vorbesc pe dos
Asta o recunosc
Uneori îs atât de prost
Că nici eu nu mă mai cunosc
N-ar avea rost
Să ma-ntrebi ce simt eu acum
Căci dacă incep să-ți spun
Probabil o să te deprim
Mai bine hai, să vorbim de fericire
Eu nu prea o cunosc
Că n-a stat mult timp la mine
Hai să vorbim despre iubire
C-am iubit și eu o dată
Și cred că de-atunci acum am inima de piatră
A încercat să zboare
Ș-apoi plângea c-o doare
Am jurat că n-o să mai iubesc
Pâna data viitoare
Când eram copil
Voiam să scap de teme
Acum că am crescut aș vrea să scap doar de probleme
A rămas din ce în ce mai puţină lume
Ce mă-nțelege
De-aia în cameră sunt doar eu
Și aerul rece
La o vreme când credeam că nu mai am ce pierde
Dar am descoperit că nu am doar ce se vede
Am un suflet mare
Chiar dacă-i învelit în piatră
Știi tu cum e
Și piatra crapă câte-odată
Aș fi vrut să fac altceva in viață
Dar zdreanța asta proastă
Mi-a taiat orice speranță
Am încercat, da n-am reușit
Și am încercat din nou
Apoi m-am izbit ca un bou
De același tablou
Eu rămân sincer
Privind spre viitor
Indiferent de ce m-așteaptă
Rămân un luptător
Măcar învăț ceva
Și la final
Închid ochii fericit că n-am trăit degeaba

Cosmin 13 feat Garaj Subteran - Vorbe Mute

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Cosmin 13] Am vorbe multe, tumulte brute,
nimeni în stare să te mai asculte,
să te mai ajute, mi-e frică de umbră
că și ea mă poate trăda,
e al 3-lea război mental
și până și cel mai mic lucru poate deveni fatal,
mi-am pierdut umbra,
mă ținea în brațe și mă alina,
dar acum e altceva, m-a corupt turma.
[Garaj Subteran] Nu găsești criterii de valori mai rafinate
fiindcă eu scriu din antichitate ca Socrate,
cum spunea, cunoaște-te pe tine însuți,
că dacă rămâi în obscur te insulti.
[Cosmin 13] Deseori vorbesc cu umbra,
e un dialog elaborat unde poate să mă ducă undeva,
pentru că nu e de ajuns o formă umană
ca să mă pot înțelege,
ego-ul vrea să mă renege,
nu e niciun destin în plus
că fiecare acțiune nu-i dată de-o lege mai presus
și e mai bine, care siguranță să ai
când doi ochi te privesc constant și te văd ca un cobai.
[Garaj Subteran] Fac meditație, renaște prin creație,
introspectiv interceptez o fracție
ce te ține (?) și pe mine în stație,
gânduri erup și ajung la destinație,
seara transpun imagini în pagini,
nu scriu episodic, doar în datini,
că am patimi de la focul ce am în mine,
n-ar trebui să te ferești, cade și în tine.
[Cosmin 13] În care sentimentul emite un sunet
comparabil cu un tunet,
e unul suprem
și port un război interior menit
să se termine cu un zâmbet,
dar deseori e o iluzie
și îmi place să mușc din ea
ca fructul discordiei,
știi, eu păcătuiesc
fără să am examen de conștiință,
am vorbe multe, tumulte brute.
[Garaj Subteran] Mușc fructu’ din eden chiar dacă bani n-am,
descopăr orizontu’ doar uitându-mă pe geam,
când fac rap demonii îi exorcizez,
meditez, sunt ascuns în culori ce nu le vezi,
urc muntele ca-n Seif când (?)
circulând pe pistă alunecoasă ca cea de kart,
că în această cursă nu am adversar,
boom bap ca la carte și tu tresari,
nu mai sunt de mult un personaj vigilent,
prin talent îl generez pe Garaj omniscient,
șoapte prin etape emițând în sunet calitate,
când m-auzi te încânt cu o nouă dată
și îmi dezvolt viziunea despre lume,
când văd că realitatea se bazează doar pe sume
și așa nu poate decât omu’ să insulte
și în final vor ieși din cer tunete.

Crt - Furtuna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Izolat dar printre străini ce nu știu ce vor
E un peisaj asemănător, nepăsarea oamenilor
Trăiesc de parcă n-o să mor într-o barcă vâslind ușor
E o luptă, dar lupta adevărată se dă în interior
Aud cum valurile se lovesc tare de lemn
Ce și cât pentru lume însemn?
Viața-i doar un ocean în care încerc să nu mă afund încet
E atât de liniște, nu mai aud niciun sunet concret
Că seara ajung acasă, las plasa pe masă în garsoniera închiriată
Mă gândesc cu groază că n-am loc să fiu tată
Agitat și fără bani dar mereu cu ceva de plată
Mă seacă această lume depravată
Departe de amărăciunea realității umane
Ore după ore, singura alinare e-n visele tale
Ordine după ordine te dărâmă ca un val
Nici nu mai vezi linia de final
Căldura siguranței financiare învelesc oamenii în nepăsare
E frig, e frig tare
Dar eu privesc spre orizont nepăsător, trăiesc de parcă n-o să mor
Sper să nu mă prindă cel de mâine zor
Tot în valurile astea de care am încercat atât să mă feresc
Dar într-o vază la un moment dat toate florile ofilesc
Măcar acum simt că trăiesc și prețuiesc
Ce am avut până acum, mulțumit oarecum
Nici nu știu cum am ajuns aici
Plutind în neant fără indicatori logici sau lozinci care să-mi pună piedici
Fără frici sau limitatori fizici doar psihici
Valuri de critici, haosul din ordine
Doar eu și cu mine
Poate era mai bine înainte
Nimic să mă reprezinte, nici eu nu reprezint pe nimeni
Hainele îmbibate în apă și regrete mă trezesc la realitate
Nu mă opresc, vâslesc fără ca vreun gând să mă sape
Dar observ în zare o furtună ce-și face loc printre nori
Schimbare rapidă de stare ce-mi dă fiori
Am mai trecut prin asta îmi zic deseori
Nu mai e gândire ci doar instinct de supraviețuire
Mă întind pe spate resemnat
Acum cuprins de ploaia rece, abandonat
Simt cum totul parcă acum s-a terminat
Închid ochii, aștept inevitabilul impact
Îmi răsună în cap oamenii care-mi ziceau cum o să se termine
I-am ignorat, pe atunci știam mai bine
Liniștea mă cuprinde, liniștea mă inspiră
Sentimente peste raționament se alipiră
Dar de data asta nu cred că mai scap
Epuizat și psihic extenuat, incapabil să mă mai opun curenților și vocilor
Un ultimul fior ce se-ncolăcește ușor
O ultimă adiere, un fel de la revedere
Sunt deja mort oricum poate eram și până acum
Realizarea doare cel mai tare, totul se face scrum
Post scriptum

Zmeu' Ninja - Mike Tyson

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă prinde noaptea cu penița,
Asta e artă gen Tonița,
De fier ca lingurița, și dulce ca halvița
Sunt laș, am învățat să fug de fericire
Că tot ce mă înconjoară e o dulce amăgire
Și de mol și be mol, mai mult verde de rivanol,
Dacă mă clatină viața, nu înseamnă că sunt matol
Și mama m-a crescut ca pe bărbat nu ca pe p***ă
Noaptea mă ascund, e perfect, fug de lumina de bec,
Sufăr în tăcere, petrec, ascult puțin Wu-Tang
Asta-i ceva nou, select, nu o asculta încet
E Zmeu’ Ninja’ pe rec, o dă ca un dement
Stau în studio ca Pașa Hassan
Am vecini țigani, cu clan, din Rahova, Pieptănari, Teiuș și Ferentari
Nu-i vezi vara pe litoral, la unu îi spune Canibal
Mă-sa l-a lăsat de mic, ne-am cunoscut într-un spital
Bunicamiu e paralizat, omul care m-a învățat,
Când să vorbesc și când să tac, când să plâng și să am trac
Nu mai am păr pe scalp, am sufletul desfigurat, și toate simțurile primare de mult mi-au înghețat
Ies din casă debusolat, mai toată ziua concentrat,
Haleam pâine cu mucegai, până s-a depus la ficat
Averea mea sunt cunoștințele, arma mea e pixul,
Până când moartea va veni din nou ca să mă treacă stixul
Raperii să geamă ca după tăieturi de lamă
Pi-pi-***e s-o sugă, nu poți să ții loc de mamă
Sunt negru de bordeaux, pus în ramă ca un tablou
N-avem chestii comune, chiar trebuie s-o zic mot-a-mot
Siguranță, m-ai părăsit, m-ai vândut ca la piață
Toleranță, încă te fuți cu persoana de față
Ignoranță, distruge stări și sentimente, învață că tot ce e frumos răsare ca un rid pe față
Am învățat să urăsc, înainte să iubesc
Când tu luceai profund ca emblema de Mercedes
L-am avut mentor pe Stelică, ca el știa să-mi zică „Zilele ferice-sunt aici renunță la sticlă”
Fericire, dispari o dai în nesimțire, te sfătuiesc serios să nu dai pe la mine
Agonie, te aștept, tu mă întărești ca nu-s perfect, și mă faci să o iau de la început ca un repetent
Vorbesc cu morții când mi-au furat toți frații ca hoții,
Vorbesc cu doctori că am ajuns să am sănătatea în porții
Ia-mă cu tine, vreau să simt spiritul nopții
Sunt hidrogen, stau descompus, în fața porții
Nu halesc kitsch-uri de la fraieri, îi tai ca un bomfaier,
Am vrăiște cu capul, mai ieri, îl citeam pe Mircea Maitreyi,
Fundalul colorat cu sânge, ăsta se prelinge, se scurge în cuget, încet, sufletul iese prin laringe,
Elevul silitor, singurul moștenitor, ce a renunțat la tot ce e nociv mă f*t în faima lor
Dar tu amice, văd că-ți place să iei bice, continuă să o faci până începe să te furnice,
Ascultă-l ce zice, simte patosuri fine,
Astea-s trăiri, nu rime, te fac să te caci pe tine
Nu trebuie să-l vezi, tre’ să-l auzi, să turbezi, te salut din voce.
La revedere, mic check!

Phunk B - Îngropat De Viu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ai fost mereu în fața mea, nu mă tem
De fiecare semn, de fiecare îndemn nu mă tem, nu
Cum respiră noaptea
Nu-i după cum scrie cartea moartea
Stai calm! Respiră!
Calcă atent, vigilent, expiră!
Când urăști ce iubești, iubirea dezbină
Moartea respiră, partea de pahar o vezi plină
Suspină de vineri până luni
Fă ce vrei dar ține cont de repercusiuni
Știu că nu-i bine să bați, nu-i bine să furi
Da’ în același timp nu-i bine să minți, să înjuri
Ceea ce faci tu, da ba chiar mai mult, te doare în cur
Sparge-ți semințele
Eu știu cine sunt
Știu. dacă am călcat strâmb tre’ să suport consecințele
Și le îndur.
Iartă-mă tată, știu că greșesc
Poate că ai dreptate
Dar dă-mi dreptate
Dacă nu era muzica
cum p***a mea învățam să fac parte?
Fără ea n-aș fi digerat carte
E visceral poate dar aproape când m-au înșelat toate
D’aia inima-i crater
Frate. n-ai cum să dai foaia dacă n-ai carte
Pe de altă parte.
Cu cât mai prost. cu atât mai fericit
Pe asta o știu. pe asta o știu de mic că de mic am fost îngropat de viu
Eu știu. că am fost îngropat de viu
Știu cum e jos că am fost îngropat de viu
Știu. că am fost îngropat de viu
Știu cum e jos că am fost îngropat de viu
Scapă de amintiri, frânturi
Nu te du după cum bate vântul
Cuvântul poate să omoare
Doar că nu știe să-l folosească orice fraier
Zic cu voce tare!
Moartea mi se pare atrăgătoare!
Viața e o întâmplare amețitoare!
Adevarat doare
Adevaru doare
Îndepărtare
Și norocu cum și-l face fiecare
Vezi tu fiecare își sapă groapa
Aduc vrajbă pentru cașcaval gasaca și-o arde Vastag și scrie #vatzduspenaspa
Vezi tu n-aș sta
cu fraieri. care rămân fără răsuflare când devine razna tot
Lunea, martea, miercuri, joi, vineri bagă munca și și ce nu-ți convine ține pentru tine
Bagă munca și poți spune că deții marafetii
Vreau să reții
să reții. tot strada te învață cum să faci față vieții
Eu știu. că am fost îngropat de viu
Știu cum e jos că am fost îngropat de viu
Știu. că am fost îngropat de viu
Știu cum e jos că am fost îngropat de viu
Eu știu. că am fost îngropat de viu
Știu cum e jos că am fost îngropat de viu
Știu. că am fost îngropat de viu
Știu cum e jos că am fost îngropat de viu

Echo - Evil Self

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lumea mă crede nebun
Sunt destul de bun,
Să pun cărbun pe beat
Să-l fac să ajungă scrum
„Cum se poate așa ceva
ECHO era calm,
Când cânta mai demult
Parcă recita din psalm”
Astea au fost vremuri
Unde mă vedeai râzând
Acum stai cuminte jos
Hai să-ți zic ce am în gând
Lumea este rea
Eu m-am născut în ea
Aici fiecare rupe, omoară
Și face ce vrea
Știi ceva?
Am să mă adaptez la mediu
Am să lovesc din plin
Pregătește-te de asediu
Demonul din mine sapă
Vrea la suprafață
Îi dau frâu liber, că mă piș pe ea de viața
Încă nu mă cunoști,
Nu mă știi destul de bine
Știi că muzica asta
E defapt drog pentru mine?
Dacă sunt praf, sau sunt treaz
Nu mai contează
Fii pe fază pentru ceea ce urmează.
REFREN :
Devorez orice creez, orice rulez
Controlez orice vers, să pot să manipulez
Nu mă dau înapoi, accelerez
Calculez tot ce lucrez apoi stau și savurez.
Sunt un psihopat oniric
Atac doar pe întuneric
Nu mă las, sunt eteric
Din punct de vedere, veneric
Versul meu, te despică
Nu lasă lumea să zică
Pică pe beat, te taie, te fute
Îți provoacă frică
Eu când dau, dau la arcadă
Să cazi pradă pe stradă
Intru pe estradă ca o tornadă
Katrina pe autostradă
Te bag în boală fatală, letală,
Mentală, lumea m-a luat de prost
Fac situația să fie mortală
Deci, cine vine? Țineți garda sus
Am alcaline, rap-ul ăsta ce-l produc
Sună mai bine ca tine
Că mulți din țara asta
Nu-mi înțeleg încă mesajul
Apar tot felul de artiști
Care-mi fut din plin peisajul
E sensibil de vizibil și teribil de credibil
Devine irascibil subiectul ăsta imposibil
Când ascult beat-ul devin fuzibil, disponibil
Ceea ce mă face să mă simt invariabil de invincibil.
REFREN :
Devorez orice creez, orice rulez
Controlez orice vers, să pot să manipulez
Nu mă dau înapoi, accelerez
Calculez tot ce lucrez apoi stau și savurez