lupi – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Regele Cerb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bătrân, în pădurea străbună,
alături de marele fag,
asculţi ridicându-se, vag,
al lupilor urlet, spre lună.
E-un urlet lugubru, de jale,
al haitei ce, toată, s-a strâns
în corul ce-mprăştie plâns
pe note de frici ancestrale.
Credeau că te-au prins în capcană,
că poţi fi răpus, în sfârşit,
dar unii de-ai lor s-au grăbit
stricând rânduiala din goană.
Sperau să te-ntreacă în forţă
ei, tinerii plini de avânt,
puternici, cu nările-n vânt,
şi ochii în flăcări de torţă.
Au fost seceraţi, iar pământul
a supt, însetat şi hulpav,
din sângele celui mai brav,
fiindu-i, de-a pururi, mormântul.
Eşti cel ce-n coroană işi pune
vechimea în Munţii Carpaţi,
eşti cerbul temut de confraţi,
tu, rege-al pădurii străbune.

Daniel Vişan-Dimitriu - Lupii Albi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A fost, pe vremea dacilor, o zi
în care, din tărâmuri depărtate,
de care nimeni nu se-arat-a ști,
au apărut ființe mai ciudate.
La care nimeni pân-atunci, vreodat’,
cu ce știa din vremile trecute,
nu s-a gândit că ar fi existat
și c-ar putea pe oameni să-i ajute.
N-au fost mirați să vadă patru frați
venind spre ei încrezători, în seară,
și nu s-au arătat înfricoșați
de-nfățișarea lor … altfel, bizară.
Atât de tineri, îmbrăcați în alb,
alura lor era deosebită,
iar ziua, lupi enormi cu părul dalb,
puterea le părea și mai cumplită.
Cu dinții lor puteau să facă praf
și să trimită înspre veșnicie
dușmanii ce-ar veni, porniți pe jaf,
sau hoții de pământuri și-avuție.
Curând, chiar regele i-a invitat
să-i țină, în cetate, companie,
dar nici măcar acesta n-a aflat
de unde lupii ar putea să fie.
Au apărat regatul și pe daci,
și-au fost iubiți cum regii, niciodată,
n-au fost apreciați de cei săraci,
iar vitejia lor era cântată.
Și-n țară toate bine ar fi mers
cât timp cei patru apărau hotare,
dar regele-a venit cu un demers
stârnind în lupii albi o supărare.
Căci ei n-ar fi pornit nicicând atac,
să cotropească țările vecine,
doar ca să-i facă regelui pe plac.
Nu, asta n-au crezut că se cuvine.
Au fericit al dacilor popor,
iar dacă au plecat spre veșnicie,
ei au rămas, de-atunci, drapelul lor,
al dacilor de pe a noastră glie.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Vol.”Zece”)

Dani Mocanu - Gata Cu Lupii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Gata cu lupii, n-am timp de ei
Stau cu nevasta mea și copiii mei
Să răscumpăr timpul care a trecut
Că familia-i familie și lupu’ e lup.
Gata cu lupii, n-am timp de ei
Stau cu nevasta mea și copiii mei
Să răscumpăr timpul care a trecut
Că familia-i familie și lupu’ e lup.
Îți aduci aminte, prieten prefăcut
Când îmi pupai mâna, ca să te ajut
Mi-ai fi șters pantofii, ca să-ți dau ceva
Dar, pe ascuns, vorbeai prost la adresa mea.
Mi-a fost milă de tine, că te-am văzut prea mic
Și te-am ajutat fără să îți cer nimic
Am luat de la gura copiilor mei
Știam că ești amărât și n-ai nici doi lei.
Gata cu lupii n-am timp de ei
Stau cu nevasta mea și copiii mei
Să răscumpăr timpul care a trecut
Că familia-i familie și lupu’ e lup.
Gata cu lupii n-am timp de ei
Stau cu nevasta mea și copiii mei
Să răscumpăr timpul care a trecut
Că familia-i familie și lupu’ e lup.
Pentru câțiva prieteni, mi-am riscat libertatea
Mă trezeam pentru ei și la două noaptea
Îmi lăsam nevasta și copiii în casă
Să pot să le pun la javre o pâine pe masă.
Când am oprit robinetul și nu le-am mai dat
S-au transformat în lupi și m-au amenințat
Spuneau că dau la gardă fiecare faptă
Că nu mai curge miere cum curgea odată.
Gata cu lupii n-am timp de ei
Stau cu nevasta mea și copiii mei
Să răscumpăr timpul care a trecut
Că familia-i familie și lupu’ e lup.
Gata cu lupii n-am timp de ei
Stau cu nevasta mea și copiii mei
Să răscumpăr timpul care a trecut
Că familia-i familie și lupu’ e lup.
Gata cu lupii n-am timp de ei
Stau cu nevasta mea și copiii mei
Să răscumpăr timpul care a trecut
Că familia-i familie și lupu’ e lup.
Gata cu lupii n-am timp de ei
Stau cu nevasta mea și copiii mei
Să răscumpăr timpul care a trecut
Că familia-i familie și lupu’ e lup

Ducu Berti - Omul Pădurii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Fost-am omul pădurii
Și nu m-or mâncat lupii.

Refren:
Hai turai și turai!
Hai turai și turai!

Că nici lupii nu-s nebuni
Să mănânce oameni buni.
Coborâi din deal în vale
Mă-ntâlnii cu doru-n cale.

Doru’ prinse-a mă-ntreba
Doru’ ți-i de cineva?
Eu la dor am prins a-i spune
Mai dorule, mai nebune!

Mai văzut-ai om frumos
Să nu fie păcătos?
Mai văzut-ai om de treabă
Să nu-i fie lumea dragă?.

Fost-am omul pădurii
Și nu m-or mâncat lupii.

Donkerland - Îndepărtează-te de Lupi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lupii noaptea din zori urlă
Spre cerul întunecat
Nimeni nu-i poate acuza
Cântecul lor întemeiat.
Aici în pădure
Este paradisul lor
Este locul în care
Auzi urletul lor.
Și nimeni nu le poate lua
Mândria ce o poartă
Nimeni nu-i poate înfrânge
În pădurea lor.
Dacă vei vrea
Nu vei putea…
Nici să nu te gândești
C-o să mai trăiești

Donkerland - Plecarea Din Lumea Lupilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Departe de lume
Departe prin păduri
Suieră vântul
Și aud urlete și urări.
Sunt lupii ce ne veghează
Cei flămânzi de sânge
Și ne sfâșie trupul
Ce acum nu mai plânge.
Am văzut moartea cu ochii
Printre lupi cei flămânzi
Dar acum spre final
Am ajuns spre stejari.

Donkerland - Apropierea Lupilor de Om

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pașii lupilor se apropie șiret spre tine
Te uiți în ochii lor dar nu știi dacă-i bine
Căci mintea lor vicleană te poate doborî
Iar trupul tău și sufletul va fi omorât.
Atinge-ți inima și simte-o dacă poți
Chiar dacă e o negură nu sunt ca niște porți
Sunt doar rănile lupilor ce acum te înfioară
Le simți adânc în suflet de parcă te omoară.
Caută-ți liniștea dar departe din acest loc
Încearcă să găsești și nu mai face vreun ocol
Vei găsi cu siguranță drumul cel bun
Și crede în cuvintele acelea ce ți le spun

Donkerland - Pământul Lupilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În noapte târziu, lupii ne pândeau
Spre luna cea plină, ei de zor urlau
Da de veste, de-o sângeroasă pradă
Pe care au prins-o, și au agățat-o.
Pământul al lupilor
E deasupra norilor
De-o moarte sumbră
Într-un loc cu umbră
Te așteaptă să fii o pradă
Și trupul să ți-l înhate
Te va mânca de viu
Și vei rămâne pustiu.
În această lume a lupilor
Nu vei găsi niciun însoțitor
Să te apere de ura din ei
Să îți găsești drumul ce-l vrei

Mircea Micu - Clipa Târzie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aud sunând departe-n munți
Plânsetul lupilor cărunți.
Bătrâne mori de apă cresc
În somnul meu copilăresc.
Pe degetul de mijloc port
Inelul vechi al unui mort.
Mi-e dor de-un ied, de-un mânz nebun
Pe câmpuri desenat cu fum.
Dintr-un copac mi-aș face-n somn
O aspră mantie de domn.
Eu numai noaptea stau și cânt
C-un deget retezat de vânt.

Daniel Vişan-Dimitriu - Colți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ești cu mine-n pădurea cea mare
pe-o potecă aleasă de noi
să ne-ndrepte spre-al nostru zăvoi
unde lumea de-afară dispare.
Doar un râu, ca o graniţă vie,
ne asigură liniştea-n doi
şi îşi poartă pe undele moi
o poveste ce, singur, o ştie.
A fost martorul luptelor noastre
cu stihii ale lumii de-afar’,
cu duşmani ce apar şi dispar,
dar şi-al nopţilor noastre albastre.
Încă simt printre dinţii puternici
nişte resturi de suflete vechi
ce au vrut să îşi facă perechi
şi-au crezut că au dat de nevrednici.
Suntem lupi cu iubirea în fire
şi oricând pentru noi vom lupta
cu oricine vreodată ar vrea
să încerce-ntre noi despărţire.
Suntem lupi cu o singură viaţă,
într-o lume mai dură ca noi,
şi trăim împreună-amândoi
în pădurea ce, azi, ne răsfaţă.