luntrea

Și râde, și plânge, și-ntocmai ca luntrea ușoară,Plutind printre valuriDeparte de maluriSe zbuciumă inima mea.Când luntrea, o, Doamne, se-nalță și iar se coboară,Ajunge odatăMereu legănatăDoritul liman a vedea.Și eu am o țintă, dar timpul ce fuge și zboarăLăsa-mă-va oarePe căi mișcătoareS-ajung șovăind pân’la ea?.Când luntrii se-ntâmplă că groaznicul vânt o doboară,Cui pasă să știeÎn lumea … Citește mai mult