Georg Trakl – Liniștea
Liniștea celor morți îndrăgește grădina bătrână,Nebuna care-a trăit în albastre odăi,Seara apare la geam liniștita făptură.Dar ea cobora perdeaua îngălbenită –Curgerea mărgelelor de sticlă amintea copilăria noastră.Noaptea găseam o lună neagră-n pădure.În albăstrimea unei oglinzi răsună suava sonatăLungi îmbrățișăriZâmbetul ei alunecă peste gura muribundului.