luna farmec

Când luna se-aratăÎmi ia îndatăCu sine tot gândul,Din zări culegându-l.În fiecare seară,Palidă ceară,Melancolia sură,Tiptil mă fură.La aceeaşi orăMă prind în horă;Mă iau cu eleGândurile grele.Şi nopţile toate,Spre vieţi uitate,În pleoapele-nchiseAştern punţi de vise.Las luna oglindăTot să mă cuprindă,Şi mintea zvâcnind aiureazăNebună sub snopii de rază.