Gheorghe Tomozei – Fior
Ca o presimțirea toamnei, văzuio vulpe subțirecu coadă de fum.Prin reci luminișuriazi pasul mi-ndemncum prin trestiișuri,o luntre de lemn.Cu umerii teferi,făptura mi-o-nalțși-s cuib de luceferi,cu ciocuri de smalț.Nu scade în volburial clipei senin,de-mi gâlgâie-n scorburio stea mai puțin.Dar voi regăsi-o?Minune-i, să fii,când trece ziua,mai tânăr c-o zi.