Lumina vs. Întuneric – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Fantome

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu pânzele-ntinse, să-și afle scăpare,
Vin nave grăbite de vânt și de frig;
Iar albe fantome se-nalță din mare
Și-aleargă de-a lungul înaltului dig.
Fluide și zvelte aleargă și urlă,
S-ație cu grijă intrarea în port,
Iar altele urcă spre farul din turlă,
Să ceară drept vamă ca plată un mort.
„Lumina s-o stingem, lumina, lumina..
Și-o dată sărmanul opaiț apus,
Funebră veni-va pe ape regina,
Regina cea neagră..” și iată-le sus.
Fluide și zvelte, din treaptă în treaptă,
Se urcă s-ajungă la steaua de foc;
Dar steaua pe nave lumina-și îndreaptă,
Și navele pasă acum spre noroc.
Aproape-s, și-acuma sirenele sună,
Și gata-i să cadă și ancora grea,
Și-atât întuneric, și-atâta furtună
Rămân biruite de-o singură stea.

Cincinat Pavelescu - Păsările Nopții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-o zi vulturul mândru,
Rege-al culmilor cărunte,
Toate păsările lumii
Le-adună p-un vârf de munte,
Și le zise: Mi-este milă
De eterna voastră noapte…
Tremurați în fund de cuiburi
Speriate d-orice șoapte,
Pe când eu, dacă furtuna
Peste fruntea mea s-abate,
Fac din ochii mei oglinda
Trăsnetelor scăpărate.
De la îngeri smuls-a Domnul
Pene mândre pentru voi,
Ca să vă târâți aripa
Murdărită prin noroi?
Hai! spălați-le-n seninul
De pe culmile înalte!.
Pe albaștrii munți din zare
Zborul vostru să tresalte.
Mai lăsați pădurea sumbră,
Cuibul, stresina ruină,
Și zburați din întuneric
Către viață și lumină.
Ceru-nalt e lumea-n care
Suferinți și pași nu-s;
De muriți suind acolo,
Cel puțin cădeți de sus.
Hai, urmați-mă și-n aripi
De v-âncredeți cum mă-ncrez,
Către soare zborul vostru
Voi căta să-l îndrumez.
Într-un fior de bucurie
Un stol voios de zburătoare,
O rândunică, niște mierle,
Un grangur, o privighetoare
Deschiseseră-aripile-n dorul
Acestui zbor către azur,
Când bufnița și liliacul
Grăiră mândrului vultur:
Vrei să ne scoți din umbra-n care
De veacuri toți ai noștri dorm?
Că ești ideea ce ne pasă?
Noi suntem numărul enorm!
Și soarele-i dușmanul nostru.
Când îl privim ne-apucă plânsul;
Vom face nori de întuneric
Între pământ și dânsul.
De atunci, cu aripile strânse,
Și-abia târându-le din umăr,
Mai toți apostolii luminii
Se pierd întunecați de număr.

Daniel Vişan-Dimitriu - Cavalerul Nopții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tăcerea apei reflecta spre mine
Mănunchi de raze rupte din apus
În lupta cu tenebrele marine
Ce se doreau luminii mai presus.
Din valuri, încercau să prindă cerul
Cu ultime-ncordări de străluciri
Menite să le ducă-n caruselul
Din lumea nesfârșitelor trăiri.
Era aproape hăul. Valuri sumbre
Veneau să-ncheie crâncenul război,
Strângând lumina lor în mâini de umbre
Venite din adânc de inimi sloi.
Un strigăt și un zbor tăcut de noapte,
picaj ca în furtuna unui gând
Ce se înclină-n fața unor șoapte
Pornite din speranțe-agonizând ….
Din valuri, marea-și pierde giuvaerul,
iar umbre din războiul nemilos
Privesc lumini ce pot s-atingă cerul
Din pene strălucind, de albatros.

Francesco Petrarca - Îndrăgostiții Pașnici și Fără Pasiune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îndrăgostiții pașnici și fără pasiune
Urăsc lumina zilei și seara o doresc;
Eu totuși simt că seara durerile îmi cresc,
Când dimineața este în ochii-mi o minune!.
Căci ziua, în aceeași clipită, cresc înalt,
Cresc două răsărituri: un soare și-un alt soare
Cu frumuseți și raze la fel de izbitoare,
Că pân’ și cel din ceruri iubește pe cellalt.
Și razele de soare de cum țâșniră vii,
S-au împlântat în mine cu rădăcină nouă.
De-aceea mult mi-s ele mai dragi decât mi-aș fi.
Și-astfel, e-o luptă-n mine și-s împărțit în două:
Căci liniștea ce ziua mi-o dă, mereu o chem,
Pe când de chinul nopții, ferindu-mă, mă tem.