Versuri corectate și adnotate
Mereu târându-se pe jos, cel mai adese,Se agață dezesperată-n gânduri, sau pe ziduri,Plecată-ntunecând în zăpeziri, în friguri,Să nu-i fie văzute detalii, a fi înțelese. Își trage seva ființei în incolor, neantic,Lăsând dâră din miezul de unde-i sunt semințe.E copia luminii ce-o aspiră-n sori, putințe,În halou-nconjurând-o discret sedus, romantic.Tipar diform prelung, de neutrini high-speed,Mesaj de existență … Citește mai mult
Fă, Doamne, ca omul să nu fie nevrednicde Îngerul care-l păzește cu spadade când l-a zămislit acea Iubirece mișcă soarele și stelelepână în Ziua de Apoi în care se va auzisunet de trâmbiță.Să nu fie târât prin roșii lupanare,nici în palate înălțate de trufie,nici prin tavernele nesăbuinței.Să nu se coboare la rugăminți,nici la ocara plânsetelor,nici … Citește mai mult
Această lumină ar puteao-ntreagă lume să redeaSau poate mai degrabănoua umbră – tremurătoare, tandrăce ne leagă de ea?.Ea, nouă atât de asemănătoare,revenind, tremurândîn jurul unor stranii ajutoare.Umbre ale frunzelor fragede,pe drum și pe pajiștegesturi deodată familiarecare ne prind, ne amestecăluminii mai noi și mai clare.
De nu vrei ochi și gând să ți se-adumbre,Chiar soarele vânează-l doar în umbre!