Daniel Vişan-Dimitriu – Visul de Lumină al Nopții de Demult
Chemase noaptea vise în stropi de roșu-aprinsPe malu-i de-ntuneric pierdut în necuprins,Dar ele, cu uimire, priveau nehotărâteȘi nu-ndrăzneau, în beznă, să fie zăvorâte.– N-am să vă-nchid, vreau numai să știu cum e în Rai,Cum e să fiu fierbinte căci iată, luna maiE-aproape terminată, iar timpul dintre zileTot scade și îmi face secundele fragile.Răceala-ntunecată se pierde … Citește mai mult