lumi – Versuri.pro

Richard Bach - Nu Există Paradisuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu există paradisuri, / nici infernuri, / ci doar aceste lumi nesfârșite / pe care ... →

Hara - Este Vremea Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Câte drumuri am umblat
Câte lumi am colindat
Și-am lăsat în urmă lumea mea.
Câte roluri am jucat
Câte haine am schimbat
Câte măști am încercat cândva.
Nu mai vreau, nu mai stau nici până mâine.
azi mă-mbăt cu viața.
Astăzi ies în față.
Astăzi nu-mi mai pasă.
Astăzi nu mai vreau să știu de altcineva, este vremea mea.
Câte vise am avut
Câte vorbe m-au durut.
Câte gânduri au tăcut cândva.
Câte drumuri am umblat
Câte lumi am colindat
Și-am lăsat în urmă lumea mea.
Nu mai vreau, nu mai stau nici până mâine.
azi mă-mbăt cu viața.
Astăzi ies în față.
Astăzi nu-mi mai pasă.
Astăzi nu mai vreau să știu de altcineva, este vremea mea

Evgheni Evtusenko - Nu-s Oameni Neinteresanți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu-s oameni neinteresanți. Au toți –
Ca a’ planetelor istorii – sorți.
Își are fiecare totu-al său,
și nu-s planete-asemănând-o, zău.
Iar dacă cineva – neobservat –
cu-a sa neobservare s-a-mpăcat,
el printre oameni fu interesant
prin ceea ce nu e extravagant.
Își are fiecare lumea sa.
În lumea asta-i clipa cea de stea.
În lumea asta-i ceasul crunt de-apoi,
dar toate astea nu sunt pentru noi.
Și dacă omul moare, îndărăt
cu dânsul moare primul său omăt,
și prima harță, și primul sărut.
Pe toate el le ia-n necunoscut.
Da, rămân cărți, poduri și punți, mașini
și pânze de-ale pictorilor mâini,
ca să rămână multora li-i dat,
dar tot ceva pleacă neapărat!.
E legea jocului necruțător.
Nu oamenii că pier, lumile mor.
Noi ținem minte oamenii acei.
Dar ce știm, în esență, despre ei?.
Ce știm despre prieteni, despre frați,
ce știm de cea, de cari suntem legați?
Și despre tatăl propriu, bun amic,
știind mai totul, noi nu știm nimic.
Oamenii pleacă.. Nu-i poți înturna.
Lumile lor nu pot reînvia.
Și-ades îmi vine cât ce pot să strig
de-această neputință ce n-o-nving.

Ion Caraion - Și Celelalte, Celălalte Lumi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ei, și dacă speli bubele sau izmenele sau cămașa lui Hristos?
Ei, și dacă face poliția celor ce la rândul lor i se părea că fac poliția lui?
Ei, și dacă pe haina sa urca un păduche lung?
Ei, și dacă de patruzeci de ani mă strădui să ajung deopotrivă
cu porcii și cu câinii tatălui meu?
Ei, și dacă voi începe să mă obișnuiesc la marile înmormântări?
Ei, și dacă își freacă melcii de altare și-i este frig în filozofie?
Ei, și dacă, să zicem, alteță, cele nouă noțiuni se născociseră
într-adevăr deodată: valea cu pești, obiceiul
de sub masă,
tichia agățată în paharul cu doi ciucuri, părerea
despre umezeală
și nasturi a femeilor, spațiul încercării, lumina
ca un fel
de zahăr pudră și de zahăr adoptiv, guvernatorul
impasului
plin de corpuri de umbră, hermeneutica păsărilor
duse la tăiere
jumătate de drum cu capul mult în dreapta și cealaltă
jumătate de drum cu capul ușor în stânga?
Nu există baloane care nu se sparg și mai repede se face guturaiul decât laptele.
Părinții noștri au fost prea simpli spre a înțelege că totdeauna
acolo nu va fi decât întuneric.
El cunoscuse doar conținutul câtorva cuvinte: a iubi, a citi,
a reflecta etc. Ele dispăruseră cu conținut cu tot.
Apăruseră altele, al căror conținut nu-l realizase niciodată: a respira, a mânca, a păcăni din palme etc.
Deci nu se putea întâmpla altfel, pentru că nu erau altfel
de oameni.
Gloria? Gloria trece foarte repede dintr-o cabină în alta, cu
sau fără pantalonași pe dedesubt – și când găsește și
când nu găsește pe cine caută. Ea surâde și prostului și
geniului, he-he, dar nu pentru același motiv. Și cu atât
mai puțin în același fel. He-he. Ea-i voiajoare, ticăloasă
și dulce, nu locuiește la un singur hotel, iar acolo unde…
acolo unde pare a locui, prin pereții de aer ai apartamentelor
sale cei ce o privesc n-o văd.
Lumea umbrelor, dublurilor, a inconsistenței, dezalcătuirii, pre-pre-pre-plămădirilor, lumea dizolvării, a destrămărilor și convertirii în cețuri? Bine, bine. Dar așa bine… Și celelalte, celălalte lumi?
O poezie poate dura mai mult decât un imperiu.

Ancelin Roseti - Sigur Că Da

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Spre alte lumi și spre alte vise alerg,
să le deschid solemnitățile,
să le împart destinele, vina, scrisorile de recomandare,
să comit delicte romantice.
Iată, deja a început hârjoana cu focul și ordaliile,
iar eu îmi țin în lesă inima
și încă mai aduc în discuție femeile tandre și zorii spumoși.
Sigur că da! Cobor adânc în cuvinte,
dau nume noi lucrurilor ițite din luturi sacre
și din lemn domnesc,
iar apoi îmi lipesc urechea de inima lumii
să-i pot simți pulsul,
să-i pot trăi visul ―
până când se face târziu în cuvinte,
până se risipește jalea din clopote,
până când îmi curge tot somnul omenirii prin vene…

Vasile Mic - Trecem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vasile Mic.
Trecem.
Trecem porți
Prin alte porți.
Trecem țări
Prin alte țări.
Trecem lumi
Prin alte lumi.
Trecem zări
Spre alte zări.