Lucian Blaga – Versuri.pro

Dumitru Matcovschi - Blând

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nimic nu vrea să fie
altfel decât este
Lucian Blaga.
Blând se luminează.
Firea se-nfioară.
Pe oglinda apei
lebăda coboară.
Luna se topește.
De argint cercelul.
Blând, moldovenește,
cântă turturelul.
Rourată floarea.
Iarbă rourată.
Au trecut prin iarbă
un băiat și-o fată.
Au trecut de mână,
au urcat în barcă.
Blândă gelozie
parcă mă încearcă.
Soare Împărate,
Doamne-Dumnezeie,
raza ta de aur
când o să scânteie?
Bate din aripă,
clipă minunată.
Și încep să cânte
îngerii deodată.

De Profundis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De Profundis.
Încă un an, o zi, un ceas –
și drumurile toate s-au retras
de sub picioare, de sub pas.
Încă un an și-un vis și-un somn –
și-o fi pe sub pământuri domn
al oaselor ce drepte dorm.
Lucian Blaga – POEZII – 1982

Ion Barbu - Margini de Seară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Margini de seară.
Pendulul apei calme, generale,
Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos.
Luceferii marini, amari în vale;
Sălciu muia și racul fosforos.
Un gând adus, de raze și curbură
(Fii aurul irecuzabil greu!)
Extremele cămărilor de bură
Mirat le începea, în Dumnezeu.

Mircea Streinul - Navigatorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Drumul întoarcerii nu-l mai știu…
Lucian Blaga.
Coralierii orchestrează-n mări meduze
și maluri grele de-aur surpă-n valuri zarea
amurgului, când vâsla bate leneș marea,
pe care-o limpezește-n naiuri așteptarea
înaltelor tărâmuri de zăpezi ursuze.
Pe frunte e-o lumină peste timp și care
organizează-n ritmuri verzi eternitatea;
îi tremură sub mâna fermă cantitatea
imensă de azur ce-ncercuie cetatea
legănătoarei zări și-a depărtării clare.
Pământurile stau în amintire, joase
ca-n vastul continent al visului; delfinii
amurgului se joacă-n apele luminii
și-aproape luna albă-și pregătește crinii…
Departe aburește marea de sargasse!

Rucsandra Maria Saulean - Colinda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(versuri Lucian Blaga, muzica Rucsandra Maria Săulean)
Doarme colo în poiată
pruncuşor fără de tată.
Şi măicuţa mama lui
se tot plânge boului
c-a născut în Vifleim,
n-are scutece de in,
n-are apă, n-are faşă,
nici opaiţ, nici nanaşă.
Iosif cercul de pe cap
în cuier şi l-a lăsat
şi-a plecat unde-a plecat
ca să-l latre cânii-n sat.
Noaptea-i neagră, ceasul-i lung,
sta maicuţa lângă prunc.
Să le ţie de urât
înger-nalt s-a coborât.
Şi în noapte, inadins,
degetul şi l-a aprins.
Arde îngerul lui Dumnezeu
ca o lumânare de seu.

Grigore Vieru - Lucian Blaga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Numele-acesta
Are ceva în el
Care sună nespus de frumos –
e ca și cum
Boabele copiilor
Care ne seamănă de sărbători
S-ar lovi de trupul unei viori.
Numele-acesta.
Are ceva nespus de limpede-n el – e ca și cum te-ai uita la o stea prin altă stea.
Numele acesta
Are în el ceva amețitor de adânc –
e ca și cum te-ai uita
În oglinda unei fântâni
Prin altă fântână.
Numele-acesta
e ca streașina casei noastre
Pe fiecare literă a lui rândunica
Își poate clădi cuibul de lut.

Petre Stoica - Antilirica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lăcustele roșii prefăcute-n privighetori / cântă despre democrația de tip nemaivăzut / care mărșăluiește spre ... →

Leo Butnaru - Cu Gândul și Auzul la Lucian Blaga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mărturisesc că am constatat și eu adevărul cu razele de lună
ce se auzeau izbindu-se de geamuri,
însă în acea noapte liniștea era și mai mare decât în poem,
încât
de sus
se mai auzeau cum trosnesc încheieturile bătrânilor îngeri…

Și Totuși

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

ȘI TOTUȘI.
.. Și totuși s-a-ntâmplat… și-ți surâdea în față bucuria
De-a te vedea învinsă..
Cum ne-adânceam în umbrele de noapte
Ale castanilor cu boltituri de templu – dintr-un felinar
Curgea în calea ta și-a mea – lumina –
Ca mierea dintr-un fagure de aur..
.. Și totuși s-a-ntâmplat minunea,
C-am stors izvor de patimi
Din ochii tăi,
Cum sfinții de pe vremuri
Scoteau din stâncile pustiului izvor de apă vie..
.. și totuși ți-am tivit cu sânge buzele frumoase.
Lucian Blaga – POEZII -1982

Autoportret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
În patria sa
zăpada făpturii ține loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
și până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa
din care curcubeul
își bea frumusețea și neființa.
(1942)