Ion Caraion – Sfâșierea, Pustiul, Înstrăinarea

Sfâșierea, pustiul, înstrăinarearedevenind – sus –dansdupă ce însemnaseră haos.Cer închegat.Rânduire. Și?Mă zgâria o frunză(nu știu)sau poate stihiise prelingeauîn stânci.Încolo, piatra.Mai moțăie lunade noaptea trecutăMi se pare neadevărat ținutulSe mai roagă ierbiSau crucile potecilor.Orbitoare vârtejuri închipuite ciuliniDe fapt, nisipulDe fapt: gol.Vântul va fi secși fântâna ca puroiulde sub o plagă. Lipseșteexact nasturele sensurilor.Trecut eliminat

Heinrich Heine – Mi-e Inima Grea

Mi-e inima grea; cu durereEu cuget la vremuri bătrâne –Avea înțeles atunci lumeaȘi rost avea ziua de mâine.Dar astăzi sucit pare totul,Prin jale și chinuri mă port –E mort Dumnezeul în ceruriȘi-n iaduri, Satana e mort.Posac pare totul acumaȘi jalnic și putred și rece;De n-ar fi puțină iubire,Prin viață zadarnic ai trece.