Horia Vintila – Logodnici la Stockholm

Apoi alte insule veneau,Alți brazi întindeauUnghii subțiri către cer, repetauVechi implorări și iar tremurau,Ca o necontenită vorbire erau.Numai că fără încetare tăceau.Ea, aducând din tundre lapone,Verzi înghețări în priviri, căințiDe mai aprige zone.El, netezitor de ape cuminți,Pescar de moarte jivine,Purta pe buze depărtări și ruine.Ape și ore tăceau,Cei doi nu vorbeau, nici trăiau,Logodiți rămâneau.Apele cu … Citește mai mult

Heinrich Heine – Logodnicii

Suspini și mă privești, crezândCă plângi durerea mea, plângând.Femeie, pentru chinul tăuE lacrima, nu pentru-al meu.O, spune-mi dacă n-ai cumvaÎn suflet presimțirea grea,Care-ți dezvăluie ciudat,Că voia sorții ne-a legat?Că-n zbor am fi trăit, uniți;Că-n moarte fi-vom despărțiți.S-a cuvenit să fie scrisÎn marea carte-al nostru vis.La pieptu-mi locul tău era,S-ajungi la conștiința ta;Din lumea plantelor urcândPrintr-un … Citește mai mult