lirica profunda – Versuri.pro

Riga Kripto - Nervi de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Scufundat în depresii, cu gândul la mormânt
Încerc să scriu despre viitor, mi-l imaginez sperând
C-o să meargă totul de la sine, scuip rime
Și-n scurt timp o să ajung legendă vie
Dar speranța moare prima când te privesc pe tine
Cum mă privești cu silă, și crede-mă că nu-i deloc bine
Dacă ai fi ca mine te-ai sinucide de la atâta stres
Dacă ai fi cu mine, te-aș ucide fără nici un stres că
Tu ești singurul obstacol care-mi stă în cale
Demonii îmi spun în șoapte să te calc în picioare
Dar credința mă împinge să o las mai moale
Oricum nu prezint o postură fizică impunătoare
Prefer să trag de pix în loc să trag de fiare
Eliberare spirituală când pun pixul pe foaie
Sinapse neuronale solicitate la maxim, agitate zi și noapte
Mi-am ieșit din stare, c***e
Mă f*t în ele critici literare
Nu sta ca prostul, tu fa rost de dicționare că
Rimele mele au sensuri complicate
Prea complicate pentru creiere subdezvoltate
E-o necesitate să ai o mentalitate deschisă
Care să genereze instinctiv o capacitate psihică
O abilitate atât de fină că-i aproape divină
Ca să înțelegi parțial măcar viziunea transmisă
Prin intermediul unui microfon
Muzica e hrană pentru suflet, tu? Ai sufletul gol
Ești complet afon
Sunetul îți iasă pe gură la frecvență înaltă
Noi nu te-auzim dar până și câinii te latră
Nu fi surprins, reacția e perfect normală
Având în vedere câte tampenii poți să scoți pe gura aia îndopată la cât c***t ai mâncat sau
la câtă felație ai luat ca să te faci remarcat în lumea asta de c***t
Te oripilez cu limbajul meu necenzurat, nu-mi pasă
Am zero respect pentru devoratorii de speranță
Ți-o spun verde-n față dacă am boală pe tine
De fapt, ți-o spun în față că verdele-l țin pentru mine
Sunt sincer, și totuși lumea nu-mi permite
Să-mi exprim gândurile decât în rime că
Ei vor să audă numai vorbe fine
În fine, în mine n-ai să vezi un strop de fericire
Sunt serios atât cât ține
Apoi devin caterincos și-mi bag p**a-n tine
Ține minte, Dumnezeu mi-e martor, nu am cum să mint
Ce-am scris acum e doar o parte din ce simt
O parte din ce-am acumulat de mic
Copil timid, veșnic izolat în sine ca un emotiv tâmpit
Ca un depresiv, cu vise zdrobite
Ucise de p***e orbite de invidie
În fine, și tu te numeri printre ținte deci
Nu ai cum să fugi, sunt cu un pas în fața ta
Te știu de-o viață, îți cunosc psihologia
Și e în zadar să te-ascunzi, sunt peste tot
Și mort să fiu, te bântui noaptea înainte să te culci
Da prietene, s-a întors roata, nu mai sunt o pradă
Sunt un prădător nebun ce caută să răzbune umilința îndurată
Dar nu prin forța brută
Ci mai degrabă printr-o demonstrație de măiestrie artistică și spirituală
Bag sufletul în cuptor și vi-l ofer direct pe tavă

'Tu - Atac Timpane

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

123 am atac de panică
Nu-ți sunt la mic, mă prezint liric
Am prezență scenică
Rațiune cinică
Toată lumea-mi zică că
am o boală psihică
26 iunie primul meu contact cu scena
Te doare-n cur de mine atunci dă-i drumul la Catena
Îți atac timpanele, ai ajuns de toată jena
O dau mult prea murdar atunci mănca-mi-ai igiena
Am respect pentru titanii ce-și respectă mereu fanii
Am respect pentru brigada, doamne cum s-au mai scurs anii
Au schimbat prea mulți tovarăși la față ca banii
V-au făcut să vă purtați ca șobolanii
Sunt psihopat, retardat, te-am șocat
Sufocat, prea distrat, în seara asta dărâmat
Am filme-n cap nu vreau să scap de handicap
Fie vorba între noi al meu handicap e rap
Sunt motivat mai ceva ca o scutire
Te informez mult mai mult decât o știre
Eu scuip fără oprire
Mă hrănesc cu fericire
Agonie și extaz, ură, stres dar și iubire
Uite trece timpul de mic copil n-am fost ca toți
Ei cei mai buni la Counter-Strike
Eu cel mai bun printre-ai mei hoți
Ei n-au nopți
Dormite la câte nopți nedormite am eu
Pun pariu că niciodată n-au avut atât tupeu
Atâtea lacrimi necurate
Vreau să fug cât mai departe
Vreau să scap de tot și toate
Bun venit singurătate
Eu măcar am demnitate
Nu mă bat în stil karate
Pentru vorbe aruncate
Mulți îmi spun că-i dau pe spate
Alții mă critică dar poate
Se vor târâ pe coate
Rimele mele nepoate
Au mesajele cromate
Atât de bine lucrate
Șlefuite zi și noapte
Nu mai cad în păcate
Sunt persoane împăcate
Cu gândul la libertate
Nu se vor gândi la moarte
Vezi suflete decedate
În fiecare parte
Vezi iubire de bacomate
Dar nu vezi bunătate
Cupidon și-a rupt săgețile, ba frate

Upceak - Satira Din Întuneric

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa I
Uite-mi gândul cum sclipește-n întuneric
Uite-mi versul mirific și chipul angelic
Uite-mi sufletu’ cum dă afară
Uite-mi vocea cum zbieră
Și uite-mi sângele cum fierbe-n vene
Caractere viclene vor să mă digere
Dar am amar în fiere și dulce în artere ca faguri de miere
Învață, ba, că o fac din plăcere
Mă f*t în avere
Nu-mi trebuie arginți
Cobor sfinți pe oameni parveniți
Că tu profiți de noi neprofitând de viață
Învață să respecți, altfel vei fi tratat cu ignoranță
Importanță nu ofer
Zbier din răsputeri
Sunt mândru de ce sunt, de ce fac și pentru cine o fac
Mândru că nu mă prefac, da’ vezi, mândria-i un păcat
Deci mergem în iad cu toții
Și dacă plec, iau cu mine și preoții.

Refren 3X
Din întuneric ca Bacovia scriu
Mă simt atât de rece ca un mort viu
Mă ridic din sicriu, am dinți încleștați
Din întuneric ridic suflete de nevinovați.
Întunecat ca Antihristul, supărat pe toți
Mă ridic din întuneric să vă văd morți
Că am scris atâtea, da’ n-am primit leafă
Am devenit un fel de Caiafa, ține minte, e Alfa
Ține bine minte că sufletu’ nu minte
Cine se simte, cine mă simte
Ridic vocea peste morminte
Scuip cuvinte frânte din argumente
Dărâm vedete inconștiente
Strâng fiecare dinte ca un fermoar
Sare sângele din buze
Ca aburii din ghețar
Măcelar..
Glumeam..
E doar teatral, astral, sideral, supranatural, spectral
Devin temerar, mai dur ca un temporal
Programat să rămân rece chiar de Paște.

Refren 3X
Din întuneric ca Bacovia scriu
Mă simt atât de rece ca un mort viu
Mă ridic din sicriu, am dinți încleștați
Din întuneric ridic suflete de nevinovați