Liguria – Versuri.pro

Salvatore Quasimodo - Pentru Liguria (Varianta)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe munții tăi, în roată
de tineret, am construit un drum,
ridicat printre castani;
excavatorii au ridicat bolovani
și viperele au crescut în grupuri.
Era noaptea de noapte
meridianele, pământurile albe,
din bolurile Roja.
Am scris versetele celor mai întunecate
lucruri,
care doresc să schimbe distrugerea,
căutând iubire și înțelepciune
în singurătatea frunzelor soarelui.
Și muntele și vara au coborât.
De asemenea, de-a lungul mării
vara în Liguria este terenul,
cum este măsurat gestul
printre cei născuți pe pietre
din băncile sale. Dar dacă Ligurianul
ridica o mână,
el îl mută ca pe un semn de dreptate.
Încărcarea răbdării
din tot timpul din tristețea lui.
Și întotdeauna navigatorul
împinge marea departe
din casele lui să crească pământul
la pasul fiului său de ape.

Salvatore Quasimodo - Liguriei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe munții tăi, în timpul din tinerețe
am construit un drum
sus printre castani;
Lucrătorii ridicau bolovani
și scoteau afară vipere-n ciorchini.
Era vara privighetorilor
diurne (solare), pământurilor albe,
deltei râului Roja.
Scriam versuri despre cea mai întunecată
materie a lucrurilor
vrând să transform distrugerea,
căutând dragoste și înțelepciune
în singurătatea frunzelor tale solitare.
Și se surpa muntele și vara.
Chiar și de-a lungul mării
zgârcit în Liguria e pământul,
cum măsurat este gestul
celui ce se naște pe pietrele
malurilor sale. Dar dacă ligurul*
ridică o mână,
o mișcă în semn de dreptate,
Încărcat de răbdarea
de întreg timpul tristeții sale.
Și mereu navigatorul
împinge departe marea
de casele sale pentru a spori pământul
l-al său pas de fiu al apelor.
* ligurul-locuitor al Liguriei

Giuseppe Ungaretti - Tăcere în Liguria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se retrage mlădioasă întinderea de apă.
În urnele ei soarele
Într-ascuns se scaldă.
O roșeață ușoară apare.
Și petrece neașteptat peste sâni
Marea blândețe a ochilor.
Umbra din adâncuri a stâncilor moare.
Dulce împlinire a șoldurilor vioaie,
Adevărata iubire e liniște aprinsă,
Și mă bucur de ea revărsată cum e
Peste aripa de alabastru
A dimineții neclintite.