Vasile Alecsandri – Sora și Hoțul
Sus în deal la mănăstire,Plânge sora-ntr-o grădină,Plânge noaptea și suspinăDup-a lumii fericire:„De când eu eram copilăSunt de toți ai mei uitatăȘi de rude fără milăÎn pustiuri lepădată!Fără vină, din născareMă văzui eu pedepsită,Și de-a lumii dezmierdareMă simții în veci lipsită!În amar trăind de mică,Ochii-mi plâng, sufletu-mi geme,Și, ca pomul ce jos pică,Viața-mi cade fără vreme!Ah! … Citește mai mult