lectie morala – Versuri.pro

Marin Sorescu - Greierele și Furnica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

– Surioară dragă, am…
– Am venit să-mi dai și mie…
– Pân’ la primăvară…
– N-am.
– …un grăunte… ai o mie.
– N-am.
– Dar toată lumea știe:
E doar lucru cunoscut.
– Am, da’ nu vreau
să-mprumut!
Astă-vară ce-ai făcut?
– Am cântat…
– Acuma joacă!
– Îmi e foame, c-aș juca…
– Joacă…
– Nu mă enerva,
Că-s nervos… îmi dai, or…
– Ba.
– Ești zgârcită…
– Mă-nchin.
– da’ o să te-ntind puțin.
Și-agățând vioara-n grindă
Greieru-nșfăcă furnica
Și-ncepu „să o destindă”.
Și-a bătut-o zdravăn, vere!
Apoi s-au oprit. Tăcere.
Amândoi stăteau ca muți.
– Ei, acuma mă-mprumuți,
Surioară?
– Cu plăcere.

Mircea Manolescu - Vulpea Păcălită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O vulpe nu ştiu unde-a auzit
Povestea cu ţăranul păcălit,
Drept care stând
Şi meditând,
Conchise logic şi firesc
Că multe se cam potrivesc.
„Hm.. e o baltă pe aici
Cu peşte mult.. şi mari şi mici..
Nişte ţărani îi pescuiesc.
Ce-ar fi să-ncerc, poate-i prostesc! ”
Deci într-o zi pe înserat
Se prefăcu c-a decedat
Exact în drum,
Dar nu ştiu cum
Ţăranul căruţaş văzând
Vulpoiul mort în praf zăcând,
Stătu în loc,
Zâmbind în barbă echivoc,
Căci vezi şi-a amintit şi el
De o poveste cam la fel.
Dorind la basmul învechit
Un alt final, mai inedit,
Îi trase bietului vulpoi,
Ce sta ca mortu’-n păpuşoi,
Un par de îl făcu grămadă..
P. S. :
Şi vulpea a ajuns.. mesadă.

George Topârceanu - Leul Deghizat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Leul s-a-mbrăcat odată
Într-o piele de măgar,
Să colinde țara toată
Din hotar până-n hotar,
Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători)
Cu noroadele-i blajine de supuși rumegători.
Deci, trecând el într-o seară la o margine de crâng
Ca un biet măgar nătâng,
Niște lupi, cum îl văzură, se reped la el pe loc
Și-ntr-o clipă îl înșfacă, grămădindu-l la mijloc.
– Stați, miseilor! Ajunge, – că vă rup în dinți acuși!
(Strigă leul, apărându-și pielea cea adevărată.)
Astfel vă purtați voi oare cu iubiții mei supuși?..
Lupii, cunoscându-i glasul, îndărăt s-au tras pe dată,
Și de frică se făcură mici, ca niște cățeluși.
– O, maria-ta! Iertare!
Zise cel mai diplomat, –
Semănai așa de tare
C-un măgar adevărat!..

Paul Sava - Ariciul și Vulpea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ariciul și vulpea.
Un arici
cu ochii mici,
țepi având ca toți aricii,
le purta pe spate-mpunse
cum stau acele ascunse
din pernițele bunicii.
Când, ieșind el din tufiș,
se-ntâlni în luminiș
cu o vulpe cam flămândă
ce stătea de mult la pândă.
Zise ea cu glas mieros:.
– „Dă-mi și mie-un ac să cos,
că mi s-a cam rupt cojoaca
– iartă-mi vorbe proastele –
de mi se văd coastele.”.
– „Vrei un ac? Cunosc eu joaca,
-zise-ariciul
măscăriciul –
știu eu pielea ta ce-ți poate;
și-adevărul drept eu spunu-l:
de ți-aș da un ac, doar unul,
tu m-ai jumuli de toate”.
– „Mă gândești de rău degeaba,
unul singur îmi ajunge!”
și dădu să puie l***.
– „Nu m-atinge că te-mpunge!.”
Înfoiat, ariciul tot
a fugit ca de secure.
Și-a rămas vulpea-n pădure
tot lingându-se pe bot.

Ion Heliade-Rădulescu - Corbul și Vulpea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

(La Fontaine)
Jupân corbul câştigase
Din negoţul ce-apucase
Un bun chilipir de caş,
Şi cu dânsu-n cioc se duse
P-un copac, unde se puse
Ca un om l-al său sălaş.
Vulpea, ca o jupâneasă,
O cam şterge de p-acasă,
Şi ieşise la primblare;
Iar bunul miros ce are
D-ici, de colo o-ndreptă
Sub copac, şi-n sus cătă:
“Jupâne corb, plecăciune!
O, Doamne, ce frumuseţe!
Ce pasăre, ce minune,
Ce drag de pene măreţe!..
Dar n-are glas; ce păcat! ”
Corbul, îngâmfat în sine,
Nicidecum nu-i veni bine
Ca vulpea să-l socotească
De mut sau să mi-l vorbească
Că e prost l-al său cântat.
Lungi gâtul, căscă ciocul
Şi-ncepu a croncăi.
Caşul căzând, vulpea-aci,
Cântăreţul păţi jocul.
“Jupân corb, precum se vede,
Minte numai îţi lipseşte;
Şi fă bine de mă crede
Şi-nvaţă, te foloseşte:
Că de mult, foarte de mult,
Din punga celor ce-ascult
Linguşitorii trăiesc. ”

Vasile Alecsandri - Zimbrul și Vulpea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe-o pajiște întinsă, cu flori îmbelsugată,
Paștea Zimbrul voios,
Când pe furiș, pe iarbă, o vulpe tupilată
I s-arată și-i zise cu glas foarte furiș:
„O! Zimbrule puternic! o mult slăvite Doamne!
Se poate-a ta mărire să pască pe câmpii,
Supusă, ca noi prostii, la ploile de toamnă,
La vânt, la ger, la muște, l-a iernii vijelii?
Au nu gândește oare că-n vremile trecute
S-au prefăcut în Zimbru un falnic Dumnezeu?
Că soarele s-ar perde pe căi necunoscute
De n-ar domni un Zimbru în zodiacul său?
Ah! scumpul meu preten! dă-mi voie a te duce
Într-un palat de cinste în care-ncetat
Chiar eu cu-a mele labe de hrană-ți voi aduce
Și te-oi feri de dușmani cu-al meu protectorat.”
„Ei! te cunosc, șirată!
răspunse Zimbrul meu.
Ai râs și tu în viață de-o cioară îngâmfată
Și de-atunci, sărmano, tot caș visezi mereu!”

Alecu Donici - Ariciul și Cârtița

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sunt liberă, am dreptul,
O cârtiță zicea,
Pe sub pământ cu-ncetul,
Să scurm cât mi-ar plăcea.
Și cine poate oare de mine să se lege,
Când eu mă cred în lege?
Prefac în țărnă neagră pământul sănătos
Și-l fac moșinoios..
Eu! i-a răspuns ariciul, eu am de la natură,
Neîmpăcată ură
Asupra tuturor ca tine vietăți,
Ce zac în răutăți.
Căci văd câmpie verde, de mâini de om ne-atinsă,
Cum tu o ai pătat-o cu mult negre culori;
Văd iarăși o grădină de frumuseți cuprinsă,
Cum ai desfigurat-o, scurmând chiar pe sub flori.
Și pentru ce tu oare nu scormolești gunoaie,
Ca să lucrezi în ele cât vrei la moșinoaie,
Iar nu pământ curat:
Cunoaște dar, că dușman îți sunt neîmpăcat..
După așa cuvinte, ariciul iată, vede
Un moșinoi mișcând;
Cu armele-i întinse la dânsul se repede
Și cârtița mi-o scoate abia, abia suflând.
A! Îmi căzuși pe ace,
Ariciul ei îi zice, socot că te-am pătruns?
Iertare! rog iertare! de-acuma n-oi mai face.
Oftând ea a răspuns.
Ei fie! astă dată te las în bună pace,
Ariciul îi rostește, dar iată-ți hotărăsc
Să spui la ale tale: ce-i bun să nu atace!
Sunt publiciști pe lume ce purure cârtesc.
(Și fabula aceasta chiar lor o dăruiesc).
Ei cred că au dreptate pe orice om s-atace,
Încât lor nu le place:
Dar totuși câteodată ariciul își găsesc.

Alecu Donici - Musca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De la arat un plug
Venea-ncet spre casă
Şi, la un bou pe jug,
O muscă se-aşezase.
Iar ei, spre-ntâmpinare,
O altă muscă-n zbor
Îi face întrebare:
– De unde, dragă soră?
– Şi mai întrebi de unde!
Ei musca îi răspunde
C-un aer supărat.
Au nu pricepi ce facem?
Nu vezi că noi ne-ntoarcem
Din câmp, de la arat!.
Spre laudă deşartă
Mulţi zic: noi am lucrat,
Când ei lucrează-n faptă,
Ca musca la arat.