https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/daniela-condurache-lautarul https://versuri.pro/daniela-condurache-lautarul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=85475 →]]> La o sticlă și-un pahar
Ne cânta un lăutar,
Avea vocea răgușită
Și fața îmbătrânită,
Avea părul nins de vreme,
Ochii vii pe sub sprâncene,
Dar când începea să cânte
Venea lumea să-l asculte.
Era bătrân lăutarul
Și duios cânta amarul,
Și iubirile trecute,
Și nădejdele pierdute,
Tot privind spre lăutar
Mai ciocneai câte-un pahar
Și-ți descărcai sufletul
Ascultându-i cântecul.
Și-ntr-o seară undeva
Lumea tot mai aștepta
Să apară lăutarul
Să-nchine cu el paharul,
Un păhăruț de vin roșu
Așa cum îl bea și moșul,
Dar bătrânu-o dispărut
Și lăuta i-o tăcut,
O plecat, nimic n-o spus,
Dar noi am cântat și-am plâns.

]]> https://versuri.pro/daniela-condurache-lautarul/feed 0 https://versuri.pro/octavian-goga-lautarul https://versuri.pro/octavian-goga-lautarul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=57799 →]]> Dezgroapă, moșnege, cu mâinile-n tremur,
Comoara ta veche de jale.
Tu porți ferecate durerile noastre
În vaierul strunelor tale.
În ele-mpletit-au străbunii cucernici
Credința visării deșarte,
Și-n graiul lor plânge și n-are repaos
Amarul nădejdilor moarte.
Se-ndoaie, se-ntinde și tremură arcul,
Și lemnul prelung se-nfioară,
Când două mărgele, ca mirul de limpezi,
Din gene se scurg pe vioară.
Ne cântă bătrânul. – Căruntă pleoapa
O vezi cum povara-și frământă.
Cum mâna lui cade. I-alunecă arcul.
Mai cântă, lăutare, mai cântă!
S-a stinge și roua pleoapelor noastre,
Și ochii lumina și-or frânge,
Ci, strâns cetluită de marmura vremii
Cântarea ta veșnicie va plânge.
Pe aripi de vânturi trăi-va pribeagă
Oftarea ta sfântă, moșnege,
De jalea-i răzleață va plânge amurgul
Și plânge-vor frații de-o lege.
Vor geme pe plaiuri izvoarele-n noapte
Și-ncet grăitoarele unde
Bătrânilor codri și-or spune mustrarea,
Iar codrii cu glas vor răspunde.
Pe rând vor începe să freamăte brazii,
Gătindu-și cetatea măiastră,
Și focuri pe creste pe rând rumeni-vor
A bolții naframă albastră.
Când soarele mândru din nori va purcede
Văzduhul senin să-ntretaie,
Aprinsă scânteia ascunselor doruri
Va arde cu munți de văpaie.
Un vifor năpraznic, cu brațe de flăcări,
Topi-va în goana lui cruntă,
Din jalea pribeagă a strunelor tale
Măreață cântare de nuntă!

]]> https://versuri.pro/octavian-goga-lautarul/feed 0