lauta – Versuri.pro

Maria Ciobanu - Zi, Lăută, Una Dulce! (Să Petrec Cu Toți Ai Mei)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zi, lăută, una dulce
Care-n suflet îmi ajunge,
Înc-un ceas și înc-o zi
Să fac pe plac inimii,
Să fac pe plac inimii
Să beau cu prietenii,
Cu prieteni să-mi petrec
Că zilele noastre trec.

Refren:
Zi, lăută, zi pe struna ta,
Seara asta jur că este-a mea!.
Zi, lăută, ține-o-așa
Pân’ s-o rupe struna ta,
Ține bâzul, măi cobzare,
Și mai adu vin, crâșmare,
Să petrec cu toți ai mei,
Să bem vinul de Jidvei,
Galbenă de Odobești
Pe toți să-i înveselești.

Refren:
Zi, lăută, zi pe struna ta,
Seara asta jur că este-a mea!.
Vinul și cu cântecul
Îmi alină sufletul,
Că numai așa mi-e bine
Cu ai mei lângă mine,
Când îi văd pe toți la masă
Inimioara mi-e voioasă,
Trei zile-n șir aș petrece
Cu Jidvei galben și rece.

Refren:
Zi, lăută, ține-o tot așa,
Seara asta jur că este-a mea,
Zi, lăută, cântă pentru mine,
Zi, bătrâne, zi ce știi mai bine!

Radu Gyr - Rondelul Unui Taraf

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Zi-mi, balaoacheșe taraf,
zi-mi, cobză neagră, zi-mi, lăută.
Credeam, cândva, că și-n cucută
râd ochi albaștri de seraf.
Credeam că buza mea sărută
un hârb de cer și jos în praf.
Zi-mi, balaoacheșe taraf,
zi-mi, cobză neagră, zi-mi, lăută.
Credeam că-n clipa mea zbătută
despoi pământul pân-la jaf
și-n orice zi aprind o sută..
Zi-mi, cobză neagră, zi-mi, lăută,
zi-mi, balaoacheșe taraf.

Emily Dickinson - Am Lăsat Lăuta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am lăsat Lăuta!
Ce-i pasă de Muzica mea!
De când unica ureche pe care voiam s-o vrăjesc –
Pasivă – ca Piatra – se lipsește de Muzica mea –
Un suspin mi-ar prii mai curând – ca și-un Psalm!.
De-ar vrea numai „Memnonul” din Deșert
Să mă-nvețe ce sunete
L-ar birui
Când se dăruie Soarelui –
Poate – așa – le-aș trezi!

Edgar Allan Poe - Israfel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și îngerul Israfel, strunele inimii căruia sunt lăute,
și care are cea mai dulce voce dintre toate creaturile Domnului.
Coranul.
În cer sălășluiește cel
A cărui inimă e o lăută;
Nu e-n lume menestrel
Ca serafimul Israfel.
Și stelele tremurătoare (spun basmele de el)
Își încetează cântul, catinel,
La vraja vocii sale, mute.
Înaltă-n licărire
Pe-a orelor cunună,
Îndrăgostită Luna
Roșește de iubire,
Ca să-l asculte, dulcea-i claritate,
(Cu repezile Pleiade
Care sunt șapte)
Fac popas în noapte.
Și ele spun (stelarul cor
Și alte duhuri ce se-nvântă)
Că al lui Israfel dor
E lirei dator
Cu care el șade și cântă,
Tremurătorul, viu fior
De pe coarda ei sfântă.
Dar serafimul prin slavă pășește,
Unde gândiri adânci sunt datorie,
Unde Iubirea-i ce spre Domnul crește,
Unde al Huriilor ochi de viorele
Sunt plini de acea armonie
Pe care-o adorăm în stele.
De-aceea tu ai cuvânt
Israfele, să disprețuiești
Un fără de patimă cânt;
Laurii tăi ai tăi sunt,
Bard minunat, cel mai cuminte ești!
Să trăiești îndelung, în descânt!.
A ta exaltată răpire
În înflăcărarile tale măsuri e bătută,
Amar, bucurie, ură, iubire,
La extatica-ți lăută,
Rămâie steaua mută!.
Da, cerul e-al tău, dar în vale
În lumea de amar și de dulcoare,
Floarea noastră e numai o floare,
Și umbra desăvârșirii tale
E pentru noi un soare.
De-aș fi și eu astfel
În cer ca Israfel
Și sufletul meu El de-ar fi să fie,
N-ar ști cânta cu atâta freamăt el
O muritoare melodie,
Pe când o notă mai puternică într-alt fel
Din lira mea ar izbucni-n tărie.
Tr. Dan Botta