Gabriela Melinescu – Lângă Mare

Ce blând îmi sunt străini părinții,parcă eu mi i-am născut și am fugitlăsând din mâna stângă-ndureratădoar inelarul peste nimeni rotunjit.Și parcă nici n-au învățat cuvintele și folosescîn locul lor îngrămădite lucruri vechi,un jilț prelung de fosfor pe care se așazăvocalele ca patru clavicule perechi.Și uneori i-aud mișcându-seși două chipuri luminează jilțul înaltîn întunericul care aprindefarul … Citește mai mult