lamai amare

Pe-o insulă-a lămâilor amareUnde frigurile lunii reci ardÎn globurile întunecate ale fructelor,Iar sub picioare iarba uscatăTorturează memoria şi reînvieDeprinderi moarte de-o jumătate de viaţă.Lasă mai bine să doarmă tot ce n-a fost încă spus,Frumuseţea, întunericul, vehemenţa.Lasă infirmierele mării străvechiSă le comemoreze somnul,Iar capul cârlionţat al mărilor greceştiSă-şi păstreze calmul, ca pe nişte lacrimi care n-au … Citește mai mult