lacusta – Versuri.pro

Georg Scherg - Goliat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lăcusta, numele-o trădează,
e-o bestie-ngrozitoare.
De-i căşunează, ripostează:
nu zgârie, muşcă, dar cutează
pe negândite şi vitează
să lupte cu oricare.
Îţi sare-n ochi când nu gândeşti,
de te răstorni de frică,
nici nu e chip s-o ocoleşti.
Morala poţi să o citeşti
la Solomon: cât te păzeşti,
tot prost eşti, la adică.
De vrei să chemi în ajutor,
de frică îndrăznind
s-o prinzi, să fii învingător,
n-ajung răbdare, trudă, ori
să te-nchini, poţi fi vrăjitor,
deja o vezi fugind.
De cel ca tine furişat,
ca Goliat, greu şi mare,
ea se fereşte imediat,
de hoit, capcană şi-nţepat.
Îi eşti scârbos şi deşucheat
din cap până-n picioare.

Tudor Arghezi - Doi Frumoși

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Doi frumoși.
Pe-o foaie de izmă-ngustă
Se oprește o lăcustă.
Ce frumoasă-i, fa, Marie!
N-are nici ea pălărie
Și, strânsă-n fotele ei,
Fără tocuri și cercei
Cu bondița-n subsuori
Și cu talpa goală-n flori
N-a fost, când era mireasă,
Nici Crăiasa mai frumoasă.
Însă e și-un brotăcel
Și nu luai seama la el.
Ochii lui în ochii ei
Licăresc și dau scântei.
Sufletele amândouă
Tremurând de-o spaimă nouă,
Și fiecare se strânge
Celălalt c-o să-l mănânce.
Vai de păcatele lor,
Nu a fost nici-un omor,
Au sărit care-ntr-o parte
Și s-au dus în cârji departe.
Adevărul se cunoaște :
Dânsa nu mănâncă broaște.
Ar putea măcar să guste
Dânsul, gingașul, lăcuste?

Tudor Arghezi - O Lăcustă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi-a umblat în păpădie
O goangă cu pălărie
Și cămașă stacojie.
Avea fuste și manta
Tăiate din catifea
Și pieptar cu solzi de țiplă,
Căptușit c-un fel de sticlă.
Domnișoarei cu trei rochii-i
Lăcrimau rubine ochii
Să te-ntreb pe Dumneata,
Cum veniși în iarba mea.
Și de unde, Domnișoară
De cristal și scorțișoară?.
După până ce te-a scris,
Vii și tu din somn și vis.
Căci vopseli asemeni nu-s
Decât colo tocmai sus,
Unde sunt într-adevăr
Pensule de-a fir-a-par
Și zugravii de o șchioapă,
Meșteri scriitori cu apă,
Ce te-a supărat? Țânțarul,
Păpurișul, nenufărul?.
Aș fi vrut să stea s-o prind,
A venit moca sărind
Și-a plecat sărind într-alte
Buruieni și mai înalte.
Și-aș fi vrut să stea întâi
Pe un vârf și s-o mingii.
Mi-a lăsat atâta mic :
Bumbii goi, de păpădie.