lacul umbrelor pure

Era un loc, în inima pădurii,Mai liniștit decât o zi de varăÎn care, în căldura de afarăNu și-ar urni topoarele nici furii.Acolo, ura lor nu pătrunsese,Căci nu era ușor de străbătutUn codru care, din adânc trecut,Tot ce-i era-mpotrivă, distrusese.Vorbeau bătrânii că erau fantome,Strigoi și vârcolaci, ba chiar vampiriSau uriași porniți pe ciopârțiriȘi ahtiați de-a sângelui … Citește mai mult